Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

o Cвnd pentru actul juridic оncheiat s-a fraudat legea.

Cauze de nulitate relativ?

Sanc?iunea nulit??ii relative a actului juridic intervine оn

urm?toarele cazuri:

o Cвnd consim??mвntul exprimat оn actul juridic a fost viciat prin eroare,

dol, violen?? sau leziuni;

o Cвnd a lipsit discern?mвntul uneia din p?r?i оn momentul оncheierii

actului juridic;

o Cвnd actul juridic a fost оncheiat de persoane lipsite de capacitate de

exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu sau de persoane cu

capacitate de exerci?iu restrвns?, care n-au avut оncuviin??rile

prev?zute de lege. Este vorba de: a) actul juridic оncheiat de persoane

lipsite de capacitate de exerci?iu (minorii sub 15 ani ?i persoanele sub

interdic?ie); b) actul juridic оncheiat de un minor cu capacitatea de

exerci?iu restrвns?, f?r? оncuviin?area ocrotitorului legal, act care

este lezionar pentru minor; c) actul juridic оncheiat f?r? оncuviin?area

autorit??ii tutelare.

o Cвnd actul juridic a fost оncheiat cu nesocotirea unor interdic?ii legale

prev?zute оn scopul ocrotirii unor interese particulare.

Regimul juridic al nulit??ii

Clasificarea nulit??ii оn absolut? ?i relativ? este deosebit de

important? din cauza regimului juridic diferit al celor dou? categorii de

nulit??i. Acest regim diferit se datoreaz? naturii distincte a interesului

ocrotit prin norma juridic? оnc?lcat?. Dac? interesul ocrotit este cel

general, ob?tesc, atunci sanc?iunea оnc?lc?rii legii este nulitatea

absolut? cu regimul ei juridic propriu, iar dac? interesul ocrotit este

particular al p?r?ilor sau al uneia dintre ele, atunci sanc?iunea

оnc?lc?rii legii este nulitatea relativ?, cu regimul ei juridic distinct.

Regimul juridic al nulit??ii se refer? la regulile care genereaz? atвt

nulitatea absolut? cвt ?i nulitatea relativ?.

Deosebirea de regimul juridic dintre nulitatea absolut? ?i nulitatea

relativ? prive?te trei aspecte: a) persoanele care pot invoca nulitatea; b)

prescrierea dreptului la ac?iune ?i c) posibilitatea acoperirii nulit??ii

prin confirmarea actului juridic.

Оn cele ce urmeaz? vom examina separat regimul juridic al nulit??ii

absolute ?i regimul juridic al nulit??ii relative.

Regimul juridic al nulit??ii absolute

Regulile care cвrmuiesc regimul juridic al nulit??ii absolute sunt:

a) Nulitatea absolut? poate fi invocat? de orice persoan? interesat?.

Persoanele interesate pot fi: p?r?ile actului juridic, avвnzii cauz?

ai p?r?ilor, procurorul ?i chiar instan?a din oficiu. De observat c?,

оns??i partea care ar fi vinovat? de faptele ce constituie cauza

nulit??ii, poate cere constatarea nulit??ii absolute ?i desfiin?area

retroactiv? a actului juridic, invocвnd chiar cauza pe care a invocat-

o personal. Aceasta se explic? prin aceea c? s-a оnc?lcat o dispozi?ie

legal? imperativ? al c?rei scop este ocrotirea unui interes general

ob?tesc. Se acord? neоndoios, prioritate ordinii de drept, fa?? de

interesul particular al uneia sau ambelor p?r?i. Оntrucвt, actele

juridice sunt guvernate de principiul consensualismului acestora,

num?rul persoanelor care pot invoca nulitatea absolut? este destul de

restrвns. Ter?ii care sunt str?ini de actul juridic, vor putea invoca

nulitatea absolut? a acestuia numai оn m?sura оn care actul juridic le

este opozabil, deoarece numai atunci se bucur? de un interes ocrotit

de lege.

b) Ac?iunea оn nulitate absolut? este imprescriptibil?. Aceasta оnseamn?

c? ac?iunea оn constatarea nulit??ii absolute poate fi intentat?

oricвnd, nefiind оngr?dit de vreo durat? оn timp de la оncheierea

actului. Imprescriptibilitatea ac?iunii оn nulitate absolut? rezult?

din dou? оmprejur?ri:

1. Fiind o ac?iune оn constatarea unei nulit??i opereaz? оn

puterea legii;

2. Este expres prev?zut? de text.

c) Nulitatea absolut? nu poate fi acoperit? prin confirmarea actului.

Оntrucвt nulitatea absolut? are ca fundament ocrotirea unor

interese generale, ob?te?ti ?i de aici dreptul oric?rei persoane de

a o invoca, actul juridic lovit de nulitate absolut? nu poate fi

confirmat. P?r?ile nu au decвt posibilitatea de a оncheia un act

juridic nou, valabil, care nu poate valida vechiul act nul, ci va

fi un act juridic independent, a c?rui exigen?? оncepe оn momentul

оncheierii lui. Vechiul act juridic va r?mвne оn continuare nul.

Exem c?s?toria.

Regimul juridic al nulit??ii relative

Regulile care cвrmuiesc regimul juridic la nulit??ii relative sunt:

Nulitatea relativ? poate fi invocat? numai de persoana ocrotit? de

dispozi?ia legal? ce reglementeaz? nulitatea.

De pild?, nulitatea relativ? pentru viciu de consim??mвnt nu poate fi

invocat? decвt de partea al c?rui consim??mвnt a fost viciat la оncheierea

actului juridic, deoarece numai оn vederea ocrotirii acestuia legiuitorul a

statuat posibilitatea anul?rii actului. Desigur c? numai partea respectiv?

poate aprecia, оn ce m?sur? consim??mвntul i-a fost viciat, ?i оn ce m?sur?

i-au fost v?t?mate interesele. Cealalt? parte nu poate invoca nulitatea

relativ? a actului juridic respectiv.

Sunt situa?ii cвnd fiecare dintre p?r?ile contractante va putea invoca

nulitatea relativ?. De exemplu, dac? un contract a fost оncheiat оntre doi

minori, fiecare dintre ace?tia va fi оn drept s? invoce nulitatea relativ?

a contractului.

Mai trebuie men?ionat situa?ia оn care fiecare parte contractant? poate

invoca nulitatea relativ? a contractului, dar pentru temeiuri juridice

diferite. A?a de pild?, o parte poate invoca nulitatea pentru lipsa

capacit??ii de exerci?iu la оncheierea contractului, iar cealalt? pentru un

viciu de consim??mвnt (eroarea de exemplu).

Tot astfel, aceast? nulitate poate fi invocat? ?i de procuror, оn m?sura

оn care ac?iunea оn anulare nu are un caracter stric personal.

Ac?iunea оn nulitate relativ? este supus? prescrip?iei extinctive.

Termenul de prescrip?ie este de trei ani ?i el оncepe s? curg? dup?

distinc?iile art. 79 C. civ. Potrivit textului acestui articol “

Prescrip?ia оncepe s? curg? din ziua оn care s-a n?scut dreptul la ac?iune;

dreptul la ac?iune se na?te din ziua cвnd persoana a aflat sau trebuia s?

afle, c? i-a fost оnc?lcat un drept”. Оn caz de viclenie ori eroare sau оn

celelalte cazuri de anulare, prescrip?ia оncepe s? curg? de la data cвnd

cel оndrept??it, reprezentantul s?u legal sau persoana chemat? de lege s?-i

оncuviin?eze actele, a cunoscut cauza anul?rii, оns? cel mai tвrziu de la

оmplinirea a 18 luni de la data оncheierii actului”

De observat c? termenul de prescrip?ie susmen?ionat se aplic? numai la

ac?iunile avвnd un obiect patrimonial. Referitor la ac?iunile

nepatrimoniale, ele sunt оn principiu imprescriptibile.

Dup? оmplinirea termenului de prescrip?ie, dreptul la ac?iune оn anulare

actului juridic se stinge, dar nulitatea relativ? poate fi invocat? pe cale

de excep?ie, oricвnd, оntrucвt numai dreptul la ac?iune se stinge.

Nulitatea relativ? poate fi acoperit? prin confirmare.

Confirmarea nu este altceva decвt un act juridic unilateral prin care o

persoan? renun?? la dreptul s?u de a invoca nulitatea relativ? a unui act

juridic.

Confirmarea poate fi f?cut? оn dou? moduri: expres ?i tacit

Confirmarea expres? se face printr-un оnscris (numit act confirmativ),

care trebuie s? оndeplineasc? o sum? de condi?ii. Cele mai importante

condi?ii privesc pe autorul confirm?rii actului anulabil, care nu este

decвt persoana ce putea invoca nulitatea relativ?. Aceast? persoan? trebuie

s? fie capabil?, iar consim??mвntul ei s? nu fie alterat de vreun viciu. De

aici concluzia c? confirmarea actului anulabil nu poate fi f?cut? decвt

dup? оncetarea incapacit??ii sau dup? оncetarea sau descoperirea viciului

de consim??mвnt, iar autorul confirm?rii trebuie s? fie con?tient de viciul

actului juridic pe care-l confirm?.

Actul de confirmare expres? trebuie s? оndeplineasc? ?i el condi?iile de

valabilitate ?i anume: s? cuprind? elementele esen?iale ale actului juridic

(obiect cauz?, natura obliga?iei), cauza nulit??ii ?i inten?ia de a renun?a

la ac?iunea оn anulare.

Confirmarea tacit? rezult? din executarea actului anulabil.

Principalul efect el anul?rii este acela c? anulabilitatea actului

juridic dispare retroactiv aceasta оnsemnвnd c?, dup? confirmare, partea nu

mai poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic, nici pe cale de

ac?iune, nici pe cale de excep?ie.

Constatarea nulit??ii absolute ?i pronun?area nulit??ii relative.

Desfiin?area efectelor actului juridic lovit de nulitate absolut? sau de

nulitate relativ? trebuie s? fie opera instan?ei judec?tore?ti. Este de

notat c? rolul instan?ei judec?tore?ti nu este acela?i оn cazul celor dou?

nulit??i (absolut? ?i relativ?).

Nulitatea absolut? opereaz? prin puterea legii, chiar din momentul

оncheierii actului juridic. Оntrucвt actul juridic nu a luat fiin?? оn mod

legal, dac? p?r?ile ajung la оn?elegere cu privire la recunoa?terea

nulit??ii actului juridic, nu este necesar s? se recurg? la sesizarea

instan?ei judec?tore?ti pentru a constata nulitatea absolut?. Fa?? de

оmprejurarea c? a devenit o practic? constant? recurgerea la autorit??ile

justi?iei pentru constatarea nulit??ii absolute, conchidem c? acordul

p?r?ilor referitor la recunoa?terea nulit??ii absolute este, de regul?,

irealizabil?.

Prin urmare nulitatea absolut? este constatat? de instan?a de

judec?toreasc?, care face o aplicare necesar? a legii, nu o apreciere

proprie. Ac?iunea оn constatarea nulit??ii absolute este imprescriptibil?.

Оn contrast cu nulitatea absolut?, nulitatea relativ? nu opereaz? prin

puterea legii, оntrucвt actul juridic anulabil a luat fiin?? ?i el necesit?

a fi desfiin?at de c?tre instan?a judec?toreasc?.

Prin urmare, nulitatea relativ? este supus? aprecierii instan?ei

judec?tore?ti, care o pronun??, ?i ea opereaz? deci prin puterea hot?rвrii

judec?tore?ti.

Este necesar a оnvedera c? ?i p?r?ile au posibilitatea s? desfiin?eze

actul juridic anulabil, dar dac? nu se оn?eleg, partea оndrept??it? trebuie

s? intenteze ac?iune оn justi?ie. Cum aceast? ac?iune este prescriptibil?

оn termenul general de prescrip?ie (trei ani), оn cazul оn care partea a

pierdut acest termen, actul juridic nu mai poate fi desfiin?at ?i el r?mвne

valabil, chiar dac? anterior fusese susceptibil de anulare.

Оn literatura juridic? s-a precizat c? ac?iunea оn nulitate este o

ac?iune autonom?, care are drept scop s? restabileasc? ordinea de drept

оnc?lcat?. Chiar dac? actul juridic оncheiat cu оnc?lcarea legii a produs

unele consecin?e patrimoniale, scopul principal al ac?iunii оn nulitate

este оnl?turarea efectelor actului juridic nul ?i abia apoi repararea

daunelor patrimoniale. Iat? de ce se afirm? c? ac?iunea оn nulitate este o

ac?iune autonom?, care urm?re?te s? asigure preem?iunea ordinii de drept.

Efectele nulit??ii actului juridic

No?iune ?i reglementare

Efectul nulit??ii rezid? оn desfiin?area actului juridic din momentul

оncheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept

оnc?lcate.[23]

Actul juridic nul poate produce efecte оn viitor, iar efectele produse оn

trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai

pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a

fireasc? a nulit??ii actului juridic.

Trebuie re?inut c? efectele nulit??ii sunt acelea?i – lipsa de

eficacitate a actului juridic – indiferent c? ne g?sim оn prezen?a

nulit??ii absolute sau a nulit??ii relative.

Оntrucвt nulitatea opereaz? retroactiv, efectele acesteia vor depinde ?i

de al?i factori, care au survenit dup? оncheierea actului juridic, cum ar

fi: executarea sau neexecutarea actului juridic, transmiterea drepturilor

de c?tre dobвnditor unor ter?e persoane subdobвnditoare.

Principiile efectelor nulit??ii actului juridic

Efectele nulit??ii sunt cвrmuite de trei principii importante:

. Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic;

. Principiul restabilirii situa?iei anterioare оncheierii actului

juridic;

. Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente, ca o consecin?? a

anul?rii actului juridic;

Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actelor juridice

Aplicarea sanc?iunii nulit??ii actului juridic atrage dup? sine

desfiin?area retroactiv? a efectelor actului respectiv, iar pentru viitor

actul juridic nu va mai produce efecte. Cu alte cuvinte actul nul va mai

produce efecte pentru viitor, iar efectele produse оn trecut se

desfiin?eaz? retroactiv.

Retroactivitatea conduce la desfiin?area efectelor actului juridic, care

s-au produs оn trecut (оntre data оncheierii actului ?i data anul?rii sau

constat?rii nulit??ii lui) ?i la оncetarea producerii lor оn viitor, dup?

pronun?area hot?rвrii judec?tore?ti prin care actul juridic a fost anulat

sau care a constatat nulitatea absolut? a acestuia. Оn realitate, оn baza

retroactivit??ii efectelor nulit??ii, p?r?ile se v?d оn situa?ia anterioar?

оncheierii actului juridic, deoarece numai astfel concordan?a dintre lege

?i actul respectiv poate fi armonizat?.

Prin urmare, оn baza principiului retroactivit??ii efectelor nulit??ii

actului juridic, efectele actului contrare legii sunt retroactiv

desfiin?ate, iar p?r?ile urmeaz? s? fie repuse оn situa?ia anterioar?

оncheierii actului.

Оn ipoteza оn care actul juridic nu a fost executat, pronun?area anul?rii

ori constatarea nulit??ii actului conduce la ineficacitatea lui, p?r?ile

fiind considerate c? n-au avut niciodat? dreptul sau obliga?ii reciproce.

Drept urmare, nici una dintre p?r?i nu mai poate cere executarea actului.

Оn ipoteza оn care actul juridic a fost executat оn totalitate sau оn

parte, odat? cu declararea nulit??ii sau anularea acestuia se desfiin?eaz?

retroactiv efectele lui, iar p?r?ile sunt obligate s?-?i restituie reciproc

presta?iile executate.

Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii se оntemeiaz? pe un alt

principiu fundamental al dreptului ?i anume pe principiul suprema?iei

legii, pentru c? nu este оng?duit ca оn via?a noastr? juridic? s? existe

acte juridice ale c?ror efecte sunt contrare legii, de aceea se impune

оnl?turarea lor ?i restabilirea ordinii de drept оnc?lcate.

De la principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii exist? cвteva

excep?ii dictate fie de caracterul ireversibil al prescrip?iilor executate,

fie de ra?iuni de politic? juridic?.

Excep?iile vizeaz? cazurile оn care efectele nulit??ii actului juridic se

produc numai pentru viitor, nu ?i pentru trecut, ceea ce оnseamn? c?

efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt men?inute pe trecut

(pe perioada dintre data declar?rii nulit??ii sau anul?rii actului juridic

?i data оncheierii lui).

Excep?iile invocate de doctrin? de la principiul retroactivit??ii

efectelor nulit??ii actului juridic sunt:

1. Men?inerea efectelor produse оn trecut de contractele cu executare

succesiv? (de exemplu, contractul de оnchiriere, contractul de vвnzare-

cump?rare cu o clauz? de оntre?inere), datorit? ireversibilit??ii

presta?iilor executate succesiv. Оn toate aceste contracte, care dau

na?tere la presta?ii succesive sau continue, de durata оn timp, din

moment ce presta?iile s-au efectuat, ele nu mai pot fi оnl?turate pe

trecut. Astfel, un contract de оnchiriere оn executarea c?ruia locatorul

a asigurat folosin?a locuin?ei, iar locatarul a pl?tit chiria, nu poate

fi desfiin?at ?i pentru trecut, deoarece obliga?ia de a pune la

dispozi?ia locuin?a s-a consumat ireversibil, iar restituirea chiriei

pl?tite nu se justific?, deoarece ar conduce la оmbog??irea locatarului

f?r? just temei.

2. Recunoa?terea efectelor actului juridic оncheiat cu оnc?lcarea unor

condi?ii de validitate, deoarece legea nu stabile?te constatarea

nulit??ii actului (cu consecin?a desfiin??rii ex tunc), ci desfacerea lui

pe viitor. Este cazul nerespect?rii condi?iilor de validitate a adop?iei

unui minor (art … CF ) privitoare la luarea consim??mвntului p?rin?ilor

celui adoptat, nerespectare care este sanc?ionat? de lege ( art cf ) nu

cu nulitate absolut?, ci cu desfacerea adop?iei (deci cu p?strarea

efectelor pe trecut) dar ?i aceasta condi?ionat, “dac? este оn interesul

copilului ca el s? se оntoarc? la ace?tea”.

Prin urmarea actul juridic al adop?iei nu se desfiin?eaz? ci numai se

desface. Evident c? legiuitorul a avut оn vedere ra?iuni de ocrotire a

minorului, de aceea s-a ab?tut de la principiul retroactivit??ii efectelor

nulit??ii actului juridic.

3. Men?inerea efectelor c?s?toriei chiar dac? a fost declarat? nul?, оn

privin?a copiilor rezulta?i din acea c?s?torie (exemplu declararea

nulit??ii c?s?toriei nu are nici o urmare оn privin?a copiilor, care о?i

p?streaz? situa?ia de copii din c?s?torie)

Aceast? dispozi?ie a fost prev?zut? tot din necesitatea ocrotirii

copiilor ?i оnl?tur?rii raporturilor de familie.

Principiul restabilirii situa?iei anterioare оncheierii actului juridic

(restitutio in integrum)

Principiul restitutio in integrum poate fi configurat ca fiind corolarul

principiului retroactiv efectelor nulit??ii actului juridic, deoarece

desfiin?area retroactiv? a efectelor actului, contrare legii, trebuie s?

duc? la restituirea reciproc? ?i integral? a presta?iilor executate de

p?r?i de la оncheierea actului ?i pвn? la declararea nulit??ii sau anularea

lui.

Cu alte cuvinte, principiul restabilirii situa?iei anterioare este оntr-o

rela?ie de dependen?? fa?? de principiul retroactiv efectelor nulit??ii

actului juridic.

Adagiul restitutio in integrum оnseamn? restituirea tuturor presta?iilor

executate оn baza unui contract declarat nul sau anulat.

Principiul restabilirii situa?iei anterioare se refer? la efectele

nulit??ii actului juridic оntre p?r?ile acestui act ?i nu fa?? de ter?i.

Pentru ca s? opereze concomitent, retroactivitatea actului juridic ?i

restituirea presta?iilor, оntre p?r?i, pe plan procesual, reclamantul va

trebui s? intenteze o ac?iune cu dou? capete de cerere: o ac?iune оn

constatarea nulit??ii sau anul?rii actului juridic ?i o ac?iune оn

restituirea presta?iilor executate anterior nulit??ii. Evident c? nu exist?

nici un impediment procesual ca, dup? ce reclamantul ob?ine nulitatea sau

anularea actului juridic, s? se оndrepte cu alt? ac?iune principal? pentru

a ob?ine restituirea presta?iilor executate, situa?ie оn care pвrвtul, dac?

?i-a executat ?i el obliga?ia, are interesul s? promoveze ac?iune

reconven?ional? pentru restituirea presta?iei efectuate de el sau s?

introduc? o ac?iune principal? separat.

De la principiul restitutio in integrum exist? cвteva excep?ii, stabilite

de lege оn virtutea unor ra?iuni de ordin juridic, social sau moral, care

privesc anumite cazuri оn care presta?iile executate оn termenul actului

desfiin?at retroactiv (declarat nul sau anulat) nu sunt supuse restituirii.

Asemenea excep?ii relevate de literatura juridic? ?i de jurispruden??

sunt:

Incapabilul (minorul sau interzisul) nu este ?inut s? restituie, potrivit

art … decвt оn m?sura оmbog??irii sale. Acest text de lege dispune: “Cвnd

minorii, interzi?ii sau femeile m?ritate sunt admi?i оn aceast? calitate, a

exercita ac?iune оn restituire оn contra angajamentelor lor, ei nu оntorc

ceea ce au primit, оn urmarea acestor angajamente, оn timp minorita?ii,

interdic?iei sau maritajului, decвt dac? se probeaz? c? au profitat de

aceea ce li s-a dat”

Dobвnditorul de bun?-credin?? al unui bun printr-un act lovit de

nulitate, este exonerat de obliga?ia de a restitui, odat? cu bunul ?i

fructele percepute. Este regula statornicit? de art .. care prevede:

“Posesorul nu cв?tig? proprietatea fructelor decвt cвnd posed? cu bun?-

credin??; la cazul contrariu, el este dator a оnapoia productele, оmpreun?

cu lucrul proprietarului care-l revendic?” dispozi?iile acestui text se

justific? pe ra?iuni de politic? juridic?, izvorвte din necesitatea de a

proteja buna-credin??, atвt de necesar? оn opera?iunile juridice.

Mo?tenitorul care оn mod voluntar ?i оn cuno?tin?? de cauz? a executat un

legat nul pentru vicii de form?, nu mai poate pretinde restituirea

presta?iilor, deoarece nu mai suntem оn prezen?a unei pl??i nedatorate,

supus? repeti?iunii, ci оn prezen?a unei obliga?ii morale care este

valabil? juridic.

Una din p?r?ile actului juridic lovit de nulitate nu se putea cere

restituirea presta?iei efectuate dac? invoca propria sa turpitudine

(imoralitate).

Este de fapt adagiul: nemo auditur propriam turpitudinem alegans (nim?nui

nu-i este оng?duit s? se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a

ob?ine оn justi?ie ocrotirea unui drept).

Potrivit legisla?iei unui stat de drept, оn care trebuie respectate nu

numai normele imperative, dar ?i legile care intereseaz? ordinea public? ?i

bunele moravuri, nu este admisibil? o ac?iune оn justi?ie, pentru

restituirea presta?iei, dac? prin actul juridic оncheiat s-a urm?rit un

scop imoral.

Putem formula regula c? ori de cвte ori reclamantul invoc? propria sa

turpitudine pentru ob?inerea restituirii presta?iei, ac?iunea оn

repeti?iune va trebui s? fie respins?. A?a, de pild?, ac?iunea

reclamantului avвnd ca obiect restituirea unui оmprumut, acordat pentru

men?inerea unor raporturi extraconjugale, va trebui s? fie respins? ca

inadmisibil?, deoarece s-a оnc?lcat principiul nemo auditur propriam

turpitudinem alegans. Evident c? оn spe??, respectiv оn contractul de

оmprumut cauza este imoral?, de aceea actul juridic trebuie declarat nul

absolut, iar ac?iunea оn repeti?iune a presta?iei executate de reclamant,

care invoc? propria sa turpitudine, trebuie respins? ca inadmisibil?.

Excep?ia se aplic? pe ra?iuni de moralitate, care trebuie s? existe оntr-un

stat de drept.

Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente ca o consecin??

a nulit??ii actului ini?ial

Ca o consecin?? a aplic?rii principiului relativit??ii efectelor actului

juridic, acesta nu produce efecte decвt оntre p?r?ile de la care eman?, iar

nulitatea actului juridic produce efecte, de asemenea, numai оn privin?a,

p?r?ilor care au оncheiat actul.

Neоndoios c? efectele nulit??ii se pot r?sfrвnge ?i asupra ter?ilor, оn

m?sura оn care ace?tea au dobвndit dreptul de la partea vinovat? de

pronun?area nulit??ii ori p?r?ile vinovate de constatarea nulit??ii.

Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decвt le are

оnsu?i, este firesc ca, odat? cu suprimarea dreptului dobвndit prin actul

juridic de c?tre una din p?r?i, s? fie nimicit ?i dreptul

subdobвnditorului.

Оntr-adev?r, din moment ce nulitatea desfiin?eaz? dreptul dobвnditorului

cu atвt mai mult trebuie suprimat ?i dreptul ter?ului pe care l-a dobвndit

prin actul declarat nul sau anulat. Оn acest caz, nulitatea opereaz? ca o

rezolu?iune.

Principiul anul?rii actelor subsecvente, prive?te efectele nulit??ii fa??

de ter?i ?i el poate fi conturat ca o regul? juridic? potrivit c?reia

nulitatea actului ini?ial sau primar atrage dup? sine ?i anularea actului

subsecvent, dac? se refer? la acela?i drept.

De cele mai multe ori, principiul anul?rii actului subsecvent are оn

vedere actul juridic care a operat transmisiunea dreptului de proprietate,

sau a altui drept real, cвnd nulitatea actului pe lвng? оmprejurarea c? a

creat оntre p?r?i obliga?ii reciproce de restituire a presta?iilor

efectuate, are consecin?e asupra ter?ilor c?ci drepturile consim?ite de

dobвnditor оn favoarea acestora (ter?ilor) vor fi anulate odat? cu dreptul

dobвnditorului.

Aplicarea cu stricte?e a principiului rezoluto iure dantis resolvitur ius

accipientus ar fi de natur? s? pericliteze circuitul civil, s? creeze

situa?ii inechitabile оn via?a juridic? ?i s? anihileze inciden?a altor

principii juridice pentru ordinea de drept. De aceea, principiul cunoa?te

anumite derog?ri.

Excep?iile de la acest principiu privesc situa?iile juridice оn care de?i

actul juridic este declarat nul sau anulat, actul subsecvent al ter?ului

subdobвnditor se men?ine. Avem оn vedere urm?toarele cazuri:

a) Subdobвnditorul de bun?-credin?? p?streaz? bunul imobil dobвndit cu

titlu oneros de la transmi??torul al c?rui titlu de proprietate declarat

nul sau anulat.

Exemplu Anularea titlului de proprietate al transmi??torului cu titlu

oneros al unui bun nu este de natur? s? atrag? caducitatea actului оn ce

prive?te pe ter?ul achizitor, оn cazul c? acesta este de bun?-credin??,

solu?ia – care se prezum? – justificвndu-se pe considera?ie de achitarea ?i

utilitate social?. Numai оn cazul оn care ter?ul achizitor, cu titlu

oneros, a cunoscut sau, cu diligen?e minime, putea s? cunoasc?

nevalabilitatea titlului de proprietate al оnstr?in?torului, deci a fost de

rea-credin?? – ceea ce trebuie dovedit – opereaz? regula de drept potrivit

c?reia nevalabilitatea titlului de proprietate al vвnz?torului atrage ?i

nulitatea titlului subdobвnditorului.

b) Ter?ul dobвnditor care cu bun?-credin??, dobвnde?te bunul mobil de la

un detentor precar, c?ruia adev?ratul proprietar i l-a оncredin?at de bun?-

voie, p?streaz? bunul deoarece simpla aceast? posesie valoreaz? titlu de

proprietate.

Exemplu Proprietarul bunului mobil s-a desistat de bun?-voie de bun,

оncredin?вndu-l оn depozit unei alte persoane, care cap?t? оn acest mod

calitatea nu de posesor, ci de detentor precar. Acest detentor, оnc?lcвndu-

?i obliga?ia de restituire, care оi revenea, оnstr?ineaz? bunul unui ter?

dobвnditor, care este de bun?-credin??, deoarece este convins c? a оncheiat

actul de vвnzare-cump?rare cu adev?ratul proprietar. Оn acest caz,

legiuitorul a avut de apreciat оntre interesele proprietarului, care de

bun?-voie a оncredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale ter?ului

dobвnditor de bun?-credin??, care s-a оncrezut оn aparen?a de proprietar a

detentorului precar ?i a dat preferin?a ter?ului de bun?-credin??,

sacrificвnd pe adev?ratul proprietar, care n-a fost suficient de diligent

cвnd ?i-a оncredin?at bunul detentorului precar.

Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice

Nulitatea a?a cum am v?zut, este sanc?iunea civil? care const? оn

lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area lui retroactiv?,

deoarece a fost оncheiat cu оnc?lcarea normelor referitoare la condi?iile

sale de validitate.

Nulitatea are cвteva tr?s?turi caracteristice:

. Actul juridic este nevalabil, deoarece a fost оncheiat cu

nerespectarea legii;

. Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei оncheierii

actului;

. Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act juridic, оncheiat cu

оnc?lcarea legii;

. Efectele nulit??ii sunt retroactive.

Rezolu?iunea este sanc?iunea civil? care const? оn desfiin?area

retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?, pentru

neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.

Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt:

. Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice;

. Prive?te un contract оncheiat valabil;

. Cauza rezolu?iunii const? оn neexecutarea culpabil? a contractului,

deci este ulterioar? datei оncheierii lui;

. Efectele rezolu?iunii sunt retroactive.

Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? оn desfacerea unui contract

sinalagmatic cu executare succesiv?, pentru neexecutare din culp? a

obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.

Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt:

. Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice;

. Prive?te un contract оncheiat valabil;

. Cauza rezilierii const? оn neexecutarea culpabil? a contractului,

deci este ulterioar? datei оncheierii lui;

. Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor.

Revocarea este sanc?iunea civil? care const? оn abolirea efectelor

actului juridic, fie datorit? ingratitudinii gratificatului, fie

neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului.

Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt:

. Presupune un act valabil оncheiat;

. Se оntemeiaz? pe cauza posterioare оncheierii actului;

. Se aplic? de regul? liberalit??ilor;

Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz de ineficacitate a actului

juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne referim la

revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare.

Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care const?

оn lipsirea acestuia de toate efectele, datorit? intervenirii unor cauze

posterioare оncheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului.

A?a, de exemplu, dintre cauzele de caducitate a legatelor men?ion?m:

predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area legatarului la legat;

pierderea total? a bunului ce constituie obiectul legatului; epuizarea

cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor.

Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt:

. Prive?te un act juridic valabil оncheiat;

. Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului;

. Se оntemeiaz? pe o cauz? posterioar? оncheierii actului juridic ?i

str?in? de autorul lui.

Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care о?i

produce efectele оntre p?r?i), datorit? nerealiz?rii formalit??ilor de

publicitate, ulterioare оncheierii actului juridic.

Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca o cauz? de ineficacitate a

actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite prin

mandat. Оntr-adev?r, оn situa?ia оn care reprezentantul ?i-a dep??it

puterile conferite prin оmputernicire actul оncheiat de acesta nu va fi

opozabil reprezentantului.

Оncheierea contractului

Acordul de voin?e

Оn mod necesar, chiar atunci cвnd p?r?ile sunt fa?? оn fa??, una dintre

ele i-a ini?iativa, exprimвndu-?i voin?a de a contracta, f?cвnd propuneri

pe care le adreseaz? celeilalte p?r?i, iar dac? aceasta din urm? le

accept?, se formeaz? contractul.

A?adar, acordul de voin?? al p?r?ilor se realizeaz? prin ofert? ?i

acceptare.

Oferta. Oferta este propunerea de a contracta, оn anumite condi?ii,

adresat? unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate. Ea se

face de obicei оntr-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau оn scris.

Ea se poate exprima sub diferite forme precum: trimiterea de cataloage

cuprinzвnd descrierea m?rfurilor ?i indicarea pre?urilor, expunerea

m?rfurilor оntr-o vitrin? cu men?ionarea pre?urilor respective. Oricare

dintre acestea оnseamn? o ofert? de vвnzare, оn temeiul c?reia oricine care

consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul s? cear? s? i se vвnd?

marfa.

Oferta, f?r? a оnceta de a fi direct? ?i cert?, poate оns? s? nu fie

expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a unui vehicul оntr-o sta?ie anume

destinat? vehiculelor de transport оn comun, cu pre? tarifar, constituie o

ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a se sui оntr-un asemenea vehicul

constituie o acceptare a ofertei, deci оncheierea contractului de

transport.

Oferta (ca de altfel ?i acceptarea), fiind o manifestare de voin??,

trebuie s? оndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei manifest?ri

de voin??, efectuat? оn scopul de a produce efecte juridice.

Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neоndoielnic? de a

оncheia contractul, dac? oferta este acceptat?.

Oferta, chiar ?i atunci cвnd este tacit?, trebuie s? fie neechivoc?.

Astfel, expunerea uni obiect оn vitrina unui magazin cu eticheta pre?ului

de vвnzare constituie o ofert? neechivoc?, pe cвnd simpla expunere a unui

obiect, f?r? indicarea pre?ului de vвnzare, poate s? оnsemne expunerea unui

model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul se precizeaz?: “Obiectele

expuse оn vitrin? nu se vвnd”.

Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?, adic? s? con?in? toate

elementele constitutive ale contractului, toate clauzele necesare actului

juridic, pentru оncheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare pur? ?i

simpl?. Oferta mai trebuie s? cuprind? acele condi?ii sau clauze care

rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri.

Оn contractele ce se оncheie intuitu personae, oferta nu poate fi f?cut?

decвt de o persoan? determinat?. Dac? оn privin?a unor asemenea contracte

se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti), aceasta

nu constituie o ofert? precis? ?i complet?. Ofertantul poate refuza s?

contracteze cu cel care nu le оndepline?te.

Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea ei de c?tre destinatar s?

formeze contractul, atunci, atвt timp cвt nu este acceptat?, poate fi

revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat? este revocabil?, chiar dac? a

ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a expirat termenul

pentru care a fost emis?, ori dac? mai оnainte de acceptarea ei, ofertantul

moare sau devine incapabil.

Regula revocabilit??ii ofertei sufer? оns? unele excep?ii. Astfel, dac?

ofertantul a fixat un termen оn?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea, oferta

nu mai este revocabil? pвn? la expirarea acestui termen, care de altfel

poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine un termen

оn?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai este revocabil? pвn?

la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi ?i tacit. Se poate

considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru acceptare, termen

care ar implica, cel pu?in termenul necesar pentru examinarea ofertei ?i

pentru ca r?spunsul acceptantului s? ajung? la ofertant; dac? pвn? la

expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce, oferta devine caduc?,

iar dac? оn acest interval de timp oferta este acceptat?, contractul se

consider? оncheiat, chiar dac? оntre timp oferta a fost, оn fapt, revocat?.

Acceptarea. Оntocmai ca oferta, acceptarea acesteia trebuie s?

оndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare de efecte

juridice.

Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient

ca din felul manifest?rii, s? rezulte voin?a neоndoielnic? de a accepta

oferta respectiv?, acceptarea este expres?, cвnd se face оn scris sau

verbal ?i tacit?, cвnd rezult? din ac?iuni ori atitudini care pot fi

interpretate оn acest sens. Astfel, оnceputul execut?rii unui contract nu

poate fi interpretat decвt ca o acceptarea a ofertei.

Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema de a ?ti ce valoare

juridic? poate s? aib? simpla t?cere. Оn general i se recunoa?te valoarea

juridic? numai manifest?rii pozitive de voin??, contestвndu-se c? ?i

t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat? de nici un

r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat? deduce o acceptare

indirect?, contractul nu se consider? оncheiat.

Оn privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? оndeplineasc? urm?toarele

condi?ii:

. S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta, adic? s? fie conform cu

acesta; neconcordan?a оntre ofert? ?i acceptare оmpiedic? formarea

contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?, f?r?

rezerve ?i implic? – f?r? propuneri de modificare a contractului –

deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?;

. Acceptarea trebuie s? fie neоndoielnic?, o atare problem? se pune mai cu

seam? оn cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii prin simpla t?cere)

. Cвt prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s? facem

o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea nu

poate fi acceptat? decвt de persoana c?reia i-a fost f?cut?. Dac?

dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi

acceptat? de c?tre oricine (de pild? оn cazul m?rfurilor cu indicarea

pre?urilor, expuse оn vitrina unui magazin);

. Оn ceea ce prive?te momentul оn care acceptarea poate interveni pentru a

produce efectele sale specifice – adic? оncheierea contractelor – acest

moment trebuie s? se situeze, оn orice caz mai оnainte ca oferta s? fi

devenit caduc? (prin moartea ori incapacitatea ofertantului sau prin

expirarea termenului prev?zut оn ofert?), ori s? fi fost revocat? (оn

condi?iile оn care acest lucru este posibil). Intervenit? dup? acest

moment, acceptarea este tardiv?. De asemenea, acceptarea nu mai poate

interveni dac? destinatarul ofertei a devenit incapabil sau a murit mai

оnainte de a?i manifesta voin?a de a accepta; mo?tenitorii s?i nu pot

accepta oferta, iar ofertantul nu mai este ?inut de oferta f?cut?.

Momentul оncheierii contractului

Considera?ii generale.

Deoarece majoritatea actelor juridice civile o alc?tuiesc contractele mi-am

propus оn continuare s? expun, оn detaliu, procedeele ?i modalit??ile de

оncheiere a acestora.

Astfel, оn virtutea principiului consensualit??ii, contractul se formeaz?

din momentul оn care s-a realizat acordul de voin?? (оn afar? de cazul cвnd

p?r?ile au оn?eles s? subordoneze acordul lor definitiv redactat ?i unui

оnscris. Prin urmare problema determin?rii momentului оn care se оncheie

contractul nu se pune оn cazul оn care p?r?ile sunt de fa??, ori cвnd

acordul de voin?e se оncheie prin telefon. O atare problem? intervine оns?

оn cazul contractelor ce se оncheie prin coresponden??.

Pentru a determina momentul оn care acceptarea о?i produce efectele,

trebuie analizat voin?a celui care accept? oferta spre a vedea dac? acesta,

la ceea ce con?ine, a оn?eles s? se angajeze din momentul cвnd a semnat

оnscrisul cuprinzвnd acceptarea sau numai din momentul expedierii lui.

Aceasta constituie o problem? de fapt, ce va fi solu?ionat?, ca atare, de

c?tre instan?? (care va avea de ales оntre aceast? expediere ?i cea a

semn?rii оnscrisului). Dar cum ?i dup? expedierea оnscrisului de acceptare

semnatarul o poate revoca, se pune problema dac? momentul cвnd a ajuns la

ofertant. O atare problem? nu mai prive?te оns? acceptarea ca atare, ci ea

prive?te momentul оnsu?i al оncheierii contractului moment din care

desigur, acceptarea nu mai poate fi revocat?.

Оn mod logic, cum contractul se formeaz? numai prin simplul consim??mвnt,

s-ar putea spune c? el se оncheie din momentul оn care s-au оntвlnit cele

dou? voin?e exprimate prin ofert? ?i acceptare. Оmpotriva acestei solu?ii s-

ar putea obiecta оns? c? ofertantul nu poate fi obligat cвt timp nu ?tie c?

oferta a fost acceptat?, ?i c? acordul de voin?e a fost realizat. Mai mult,

s-ar putea spune acela?i lucru ?i despre acceptare ?i anume c? nici

acceptantul nu poate fi obligat cвt timp nu ?tie c? acceptarea sa a ajuns

la cuno?tin?a ofertantului. P?r?ile s-ar afla astfel оntr-un cerc vicios,

care ar face imposibil? contractarea prin coresponden??, sau din care nu ar

putea ie?i decвt recurgвnd la prezum?ii (cum ar fi, de pild?, aceea c?

faptul ajungerii accept?rii la ofertant face s? se prezume c? acesta a luat

cuno?tin?? de acceptare).

Referitor la toate aceste aspecte pe care poate s? le prezinte problema

determin?rii momentului оn care se consider? оncheiat contractul, оn

doctrin? se оntвlnesc mai multe solu?ii care ar putea fi grupate astfel:

Sistemul misiunii sau al declara?iunii. Оn virtutea acestui sistem se

consider? c? un contract se formeaz? chiar din momentul accept?rii ofertei,

deoarece acceptarea acesteia constituie singura condi?ie necesar? pentru

na?terea contractului.

Оn acest sistem оns?, determinarea momentului оncheierii contractului ar

depinde numai de voin?a acceptantului ofertei, care, de?i a semnat

оnscrisul cuprinzвnd acceptarea, ar putea s?-l trimit? mult mai tвrziu, ori

s? nu-l trimit? deloc. De aceea, s-a propus ca acest sistem s? fie

completat, a?a оncвt momentul form?rii contractului s? fie considerat numai

cel оn care acceptantul a expediat acceptarea sa (de pild?, trimis

scrisoarea la po?t?, a expediat telegrama). Astfel amendat, sistemul propus

se nume?te sistemul expedierii accept?rii. Оmpotriva lui s-a ridicat оns?

obiec?ia c?, оn cadrul acestui sistem, acceptantul este оmpiedicat s?

revoce acceptarea expediat?, chiar dac? aceasta nu a ajuns la cuno?tin?a

ofertantului.

Sistemul recep?iunii. Potrivit acestui sistem, acceptarea este

considerat? irevocabil? numai din momentul оn care a ajuns la cuno?tin?a

ofertantului, drept urmare, numai la acel moment contractul se consider?

оncheiat.

Dar ?i cu privire la ajungerea accept?rii la cuno?tin?a ofertantului se

pot lua оn considerare dou? momente diferite, fie acela оn care ofertantul

i-a, efectiv, cuno?tin?? de acceptarea ofertei sale, fie acela оn care

acceptarea ajunge la ofertant chiar dac? (sau chiar cвnd) acesta nu a luat

cuno?tin?? despre acest lucru.

Sistemul informa?iunii. Potrivit acestui sistem, contractul se оncheie оn

momentul оn care ofertantul a luat efectiv cuno?tin?? de acceptare. Acest

sistem prezint? оns? inconvinientul c? оncheierea contractului se afl? la

discre?ia ofertantului care, de?i a primit оnscrisul cuprinzвnd acceptarea,

nu ia cuno?tin?? de ea; pe lвng? aceasta, uneori este greu s? se

stabileasc? momentul exact оn care ofertantul a cunoscut con?inutul

оnscrisului respectiv.

Din aceast? cauz?, sistemul a fost amendat оn sensul c?, оn virtutea lui

contractul se considera оncheiat din momentul оn care acceptarea a ajuns la

ofertant; din acest fapt se prezint? pвn? la dovada contrar?, c? ofertantul

a luat cuno?tin?? efectiv de acceptare. Proba contrar? pe care ar putea s-o

aduc? ofertantul const? оn a dovedi c?, f?r? nici o culp? din partea lui,

nu a luat cuno?tin?? de acceptare. Оn mod practic, aceast? prezum?ie duce

la solu?ia c? un contract este socotit оncheiat din momentul primirii

accept?rii, adic? potrivit sistemului recep?iunii.

La baza oric?rei solu?ii a acestei probleme se afl? inten?ia p?r?ilor,

cert? ori prezumat?. De aceea оn lipsa unei stipula?ii exprese, momentul

оncheierii contractului urmeaz? s? fie determinat prin interpretarea

voin?ei p?r?ilor. Astfel, sunt situa?ii оn care contractul se оncheie f?r?

nici o оndoial?, din chiar momentul accept?rii ofertei. Ca exemplu, оn

acest sens se poate cita cazul оn care ofertantul emite “comanda” de a i se

livra un produs (fapt din care se prezum? c? el a primit acceptarea

ofertei) ?i оn general, de cвte ori oferta poate fi acceptat? tacit. Оn

asemenea situa?ii, contractul este format din momentul cвnd a оnceput

executarea lui ?i deci, dup? acest moment, ofertantul, chiar dac? nu i s-a

adus la cuno?tin?? acceptarea, nu-?i poate retrage oferta.

Оn alte cazuri, dimpotriv?, contractul nu poate fi socotit ca fiind

оncheiat din momentul оn care ofertantul a luat cuno?tin?? de acceptare; de

pild?, atunci cвnd oferta a fost f?cut? cu indicarea unui termen, оn care

urmeaz? s? parvin? r?spunsul, precum ?i оn cazul оn care oferta a fost

f?cut?, оn acela?i timp mai multor persoane ?i cвnd contractul se consider?

оncheiat din momentul sosirii primei accept?ri.

Оn cazul оn care acceptarea ajunge la ofertant dup? expirarea termenului

expres sau tacit, prev?zut pentru acceptare, ea este totu?i eficient? ?i

deci contractul se оncheie, dar numai cu condi?ia ca ofertantul s?

оncuno?tin?eze pe acceptant c?, de?i tardiv?, acceptarea sa este luat? оn

considera?ie. Aceast? оncuno?tin?are este cerut? chiar ?i оn cazul оn care

tardivitatea ajungerii la ofertant nu-i poate fi imputat? acceptantului.

Оn cazul contractelor solemne, momentul оncheierii lor este data cвnd, pe

lвng? acordul p?r?ilor, au fost оndeplinite ?i condi?iile de form? cerute,

deoarece оn lipsa acestora contractul este nul.

Оn contractele unilaterale, propunerea este obligatorie de оndat? ce

ajunge la cuno?tin?a p?r?ii c?reia este f?cut?. Contractele reale se

consider? оncheiate оn momentul pred?rii lucrului respectiv ca urmare a

acordului p?r?ilor. Pвn? la acest moment, acordul p?r?ilor constituie numai

o promisiune de contractare.

Interesul practic al determin?rii momentului оncheierii contractului.

Cu privire la momentul оncheierii contractului se pot оnvedera

urm?toarele:

. Оn raport cu acest moment se va aprecia, dac? revocarea ofertei ori a

accept?rii a fost sau nu tardiv?;

. Moartea sau incapacitatea ofertantului ori a acceptantului оntвmplate

dup? оncheierea contractului, nu mai produc nici un efet; dac? s-au

produs mai оnainte, oricare dintre aceste fapte, оmpiedic? formarea

contractului;

. Existen?a viciilor de consim??mвnt se apreciaz? la momentul оncheierii

contractului;

. Conflictul legilor оn timp se rezolv? оn raport cu data оncheierii

contractului. Contractul este cвrmuit de legea оn vigoare la momentul

оncheierii lui;

. Momentul оncheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor

efectelor acestuia, dac? legea sau p?r?ile nu fixeaz? alt termen. Astfel,

оn contractele translative de drepturi reale, cum este vвnzarea,

transmiterea dreptului de proprietate asupra m?rfii opereaz? din momentul

оncheierii contractului ?i tot din acel moment riscurile pieirii fortuite

a lucrului sunt оn sarcina dobвnditorului. Drept urmare, dac? un lucru a

fost transmis mai multor persoane, f?r? ca preferin?a оntre aceste

persoane s? rezulte din оndeplinirea formelor unui sistem de publicitate

sau din luarea оn posesie a lucrului, va fi preferat cel care a оncheiat

primul contractul;

. Momentul оncheierii contractului constituie punctul de plecare a

diferitelor termene, precum acela privind prescrip?ia extinctiv?;

. Оn cazul unei oferte f?cute mai multor persoane ?i care a fost acceptat?

succesiv de mai mul?i destinatari, numai primul contract va fi considerat

valabil оncheiat;

. Momentul оncheierii contractului determin? ?i locul, forma acestuia, cu

toate consecin?ele ce decurg din aceasta cum ar fi de pild?, determinarea

instan?ei competente teritorial, s? solu?ioneze eventualele litigii

n?scute оn leg?tur? cu contractul respectiv.

Promisiunea de contract

Caracterizare.

Оncheierea unui contract poate fi precedat? de un acord prealabil оntre

p?r?i prin care acestea se oblig? s? оncheie, оn viitor, contractul

respectiv. Obiectul acordului prealabil оl formeaz? deci numai оncheierea

ulterioar? a contractului.

Beneficiarul acestei promisiuni are drept de a cere оncheierea contractului

оn?untrul unui anumit termen, iar promitentul este ?inut la o obliga?ie de

a face (adic? de a оncheia contractul, la cererea celeilalte p?r?i).

Pentru ca promisiunea de contract s? fie valabil?, trebuie s?

оndeplineasc?, оn momentul оncheierii ei, toate condi?iile generale de

validitate ale unui contract ?i s? cuprind? toate elementele esen?iale ale

viitorului contract, a?a оncвt, prin simpla exercitare a dreptului s?u, de

c?tre beneficiar, contractul propriu-zis s? fie оncheiat.

Оn momentul оncheierii promisiunii de contract, promitentul trebuie s? aib?

capacitatea necesar? pentru a se obliga prin contract a c?rei оncheiere

ulterioar? o trimite.

Beneficiarul promisiunii trebuie s? fie capabil оn momentul realiz?rii

promisiunii, deoarece numai atunci el se oblig?.

Caracterul licit al cauzei ?i al obiectului trebuie, de asemenea, apreciat

la momentul realiz?rii promisiunii.

Promisiunea de contract d? na?tere numai la un drept de crean??, chiar dac?

prin contractul, оn vederea c?ruia s-a f?cut promisiunea, s-ar constitui

ori s-ar transmite un drept real; constituirea ori transmiterea unui drept

real nu se poate realiza decвt оn momentul perfect?rii contractului propriu-

zis prin realizarea promisiunii. Pвn? atunci nu exist? decвt un drept de

crean??.

Utilizarea practic? a promisiunii de vвnzare se оnvedereaz? prin interesul

pe care l-ar avea p?r?ile la un moment dat, de a nu оncheia, de оndat?

contractul (de pild? fiindc? nu au autoriza?iile necesare), ci de a-?i

rezerva aceast? posibilitate pentru mai tвrziu.

Uneori promisiunea de contract are un caracter sinalagmatic sau bilateral,

оn sensul c? ambele p?r?i se oblig? de a оncheia оn viitor, un contract (de

pild?, оncheierea unui contract pentru vвnzarea unui mobil, care nu se

poate face decвt cu autoriza?ia prealabil? a autorit??ii respective ?i

оntocmirea unui act autentic). Acordul p?r?ilor de a vinde (?i respectiv de

a cump?ra) un asemenea imobil, acord constatat printr-un оnscris sub

semn?tur? privat?, are valoarea unei promisiuni bilaterale de vвnzare. Iar

dac? totu?i contractul de vвnzare nu se va оncheia, din vina uneia dintre

p?r?i (care ar refuza s? cear? autoriza?ia, ori s? se оnf??i?eze, la

оntocmirea actului notarial) cealalt? parte poate cere poate cere

desp?gubirea pentru prejudiciul cauzat, ca la orice obliga?ie de a face,

c?reia nu i s-a dat curs.

Alteori promisiunea de contract se prezint? sub forma stipul?rii unui drept

de preferin??, оn virtutea c?ruia promitentul se oblig? ca оn cazul оn care

va vinde lucrul respectiv, s? prefere la pre? egal, pe beneficiarul

promisiunii de contract condi?ionat?, adic? sub condi?ie prostetativ?

simpl?.

Compara?ia оntre oferta de a contracta ?i promisiunea de contract.

Оntrucвt, atвt оn cazul promisiunii de contract, cвt ?i оn cazul ofertei de

a contracta este vorba de o obliga?ie asumat? cu privire la оncheierea, оn

viitor, a unui contract, o precizarea a deosebirilor dintre aceste dou?

institu?ii juridice se impune.

Oferta este un act juridic unilateral ?i о?i p?streaz? acest caracter pвn?

la acceptarea ei de c?tre destinatar, pe cвnd promisiunea de contract –

chiar cвnd are caracterul unilateral – constituie un acord de voin??, deci

un act juridic bilateral sau un adev?rat contract, la baza c?ruia se afl? o

ofert? ?i o acceptare. Din aceast? cauz? oferta poate fi revocat?, cвt timp

nu a fost acceptat?, adic? atвt timp cвt se prezint? ca ofert?, оn timp ce

promisiunea de contract se stinge numai prin expirarea termenului stipulat,

sau prin pierirea lucrului, obiect al contractului promis, devenind caduc?.

Оn afar? de aceste situa?ii, promisiunea de contract continu? deci s?

oblige, chiar dac? promitentul a devenit оntre timp incapabil, ?i ea este

transmisibil? prin moarte (trece la mo?tenitori) fie activ fie pasiv – ca

orice obliga?ie contractual? – cu excep?ia cazului оn care a fost

stipulat?.

Оn sfвr?it, numai beneficiarul unei promisiuni de contract are dreptul de a

lua m?suri conservatorii cu privire la dreptul n?scut оn favoarea sa.

CONCLUZII

Din cele men?ionate оn aceast? lucrare rezult? c? ansamblul rela?iilor

sociale este guvernat de raporturi juridice, care sub vegherea strict? a

legii armonizeaz? ?i garanteaz? perpetuarea acestora ?i totodat?

eficacitatea.

A?adar, prin act juridic civil se оn?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu

inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite

sau stinge un raport juridic civil concret.

Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele

elemente caracteristice:

Actul juridic este оnainte de toate, o manifestare de voin?? a unei sau mai

multor persoane fizice sau juridice;

Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice

respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice

civile concrete.

Datorit? regimului juridic diferit pe care оl au diferite categorii de acte

juridice civile, atвt оn literatura de specialitate, cвt ?i оn practica

judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac? clasificarea

actelor juridice civile.

La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi

num?rul p?r?ilor оntre care se оncheie actul, con?inutul, cauza, forma,

modul de executare, efectele actelor etc.

Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale.

Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros

Оn func?ie de modul lor de оncheiere, actele juridice civile se clasific?

оn acte consensuale, solemne, formale ?i reale.

Оn func?ie de momentul оn care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele

juridice se оmpart оn acte оntre vii ?i acte pentru cauz? de moarte.

Acte constitutive, translative ?i declarative

Dup? importan?a lor actele juridice civile se оmpart оn acte de

conservare, de administrare ?i de dispozi?ie

Clasificarea actelor juridice civile оn acte patrimoniale ?i acte

nepatrimoniale se face оn func?ie de con?inutul lor

Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil (termen,

condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate de

modalit??i.

Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii

Оn func?ie de modul cum pot fi оncheiate, actele juridice civile se оmpart

оn acte strict personale ?i acte оncheiate prin reprezentare.

Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se

clasific? оn acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)

Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se оmpart оn acte cu

executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.

Оn func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor оn stabilirea con?inutului actului

juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.

Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?,

condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:

Capacitatea de a contracta;

Consim??mвntul valabil al p?r?ii care se oblig?;

Un obiect determinat;

O cauz? licit?.

Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup? mai

multe criterii. Astfel, оn func?ie de aspectele la care se refer? deosebim

condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt cele care

privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc forma de

exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o оmbrac? acest con?inut.

Оn func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se

оmpart оn esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele

condi?ii care trebuie оndeplinite оn mod obligatoriu, pentru оns??i

validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau

nu prezente оn structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra

valabilit??ii acestuia.

Capacitatea de a оncheia acte juridice civile este una din condi?iile de

fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.

Prin capacitate de a оncheia acte juridice civile se оn?elege aptitudinea

subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i obliga?ii

civile, prin оncheierea de acte de drept civil.

Pentru a fi valabil consim??mвntul trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ,

urm?toarele cerin?e:

hot?rвrea de a оncheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?.

consim??mвntul trebuie s? provin? de la o persoan? care are discern?mвnt.

consim??mвntul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte

juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic.

Consim??mвntul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mвnt.

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s?

оndeplineasc? urm?toarele condi?ii:

obiectul actului juridic civil trebuie s? existe.

obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle оn circuitul civil;

obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau determinabil;

obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil;

Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor

regulilor de moral?;

Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui ce

se oblig?;

Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. Оn actele juridice

constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig?

s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat.

Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ urm?toarele

condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.

Se disting trei condi?ii de form? ?i anume:

forma cerut? ad validatem, adic? pentru оns??i validitatea actului juridic

civil;

forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului juridic

civil;

forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil.

Nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine cвnd se оnfrвnge o

dispozi?ie legal?, cu ocazia оncheierii unui act juridic. nulitatea

urm?re?te atвt o func?ie preventiv?, cвt ?i una sanc?ionatorie.

Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, оn raport de mai

multe criterii, astfel:

1. Оn raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei

juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate

relativ?;

2. Оn raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge оntre nulitate de

drept ?i nulitate judiciar?.

Оn doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic

urm?toarele:

Оnc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a оncheia

actul juridic;

Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic

(consim??mвntul, obiectul, cauza);

Vicierea consim??mвntului exprimat оn actul juridic;

Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;

Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i

bunurilor moravuri;

Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;

Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele acte

juridice;

Frauda legii.

De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la

nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.

Efectul nulit??ii rezid? оn desfiin?area actului juridic din momentul

оncheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept

оnc?lcate.

Actul juridic nul poate produce efecte оn viitor, iar efectele produse оn

trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai

pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a

fireasc? a nulit??ii actului juridic.

-----------------------

[1] A. Iona?cu Op cit. p 76; I. Dogaru Op cit p 137; T. Pop op cit. p 119;

Gh. Beleiu, op cit. p 118

[2] G. Boroi, Op. cit, p 92

[3] D. Alexandrenco, Principiile dreptului civil romвn , vol II Bucure?ti,

1926, p 11;

G. Boroi, Op. cit, p. 101; T. Pop, Op. cit, p.128

[4] D. Cosma, Op. cit., p. 113

[5] Tr. Iona?cu, Tratat de drept civil, vol I, Editura Academiei Bucure?ti,

1967, p.251

[6] Gh. Beleiu, Op.cit., p. 128, P.M. Cosmovici, Op.cit, p.101

[7] T. Dogaru, Op. cit., p.172)

[8] I. Urs, S. Angheni, Drept civil, vol I, Editura Oscar Print, Bucure?ti,

1997, p. 113

[9] D. Cosma, Op. cit., p. 117

[10] A. Iona?cu, Op. cit., p. 83; I.R. Urs, A. Angheni, Op.cit, p. 118

[11] P.C. Vlahidde Op. cit., p. 61

[12] A. Iona?cu, Op cit.,p. 87; D.Cosma Op. cit., p.175; St. Rauschi,

Op.cit., p.91; Gh. Beleiu, Op cit., p.120; I. Dogaru Op. cit., p. 166

[13] D. Cosma, Op. cit., p. 213

[14] I. Dogaru, Op. cit., p. 174

[15] Tr. Iona?cu, Curs de dreept civil. Teoria general? a obliga?iilor,

1949-1950, p. 59

[16] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 149

[17] St. Rauschi, Op. cit., p. 98; P.M. Cosmovici, Op. cit., p.120

[18] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 152

[19] I. Dogaru, Op. cit., p. 190

[20] T. Pop, Op. cit, p.

[21] T. Pop, Drept civil romвn, Bucure?ti 1993, p. 183

[22] T. Pop, Op. cit, p. 183

[23] T. Pop, Op. cit.,p. 194

Страницы: 1, 2, 3