Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

dac? n-ar fi intervenit eroarea – actul nu s-ar fi оncheiat (de exemplu, se

crede c? se cump?r? un tablou original al unui pictor renumit ?i оn

realitate este o copie) ?i atunci cвnd eroarea cade asupra identit??ii sau

asupra calit??ilor speciale ale persoanei celui cu care s-a оncheiat

contractul, оn acele contracte оn care considera?ia persoanei

cocontractului ?i a calit??ilor sale speciale (aptitudini deosebite,

talent, reputa?ie etc.) sunt hot?rвtoare la оncheierea contractului (actul

cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de speciali?ti sau arti?ti).

Prin urmare, ceea ce viciaz? consim??mвntul ?i anularea actului juridic

este eroarea asupra motivului determinant, dac? acest motiv a fost o

calitate substan?ial? a obiectului sau identitatea ori оnsu?irile speciale

ale persoanei cocontractului.

Actele juridice civile оncheiate sub imperiul erorii sunt sanc?ionate cu

nulitate relativ?.

Оn toate celelalte cazuri, eroarea este considerat? ca indiferent?. Ea nu

viciaz? consim??mвntul ?i ca atare nu are nici o influen?? asupra

valabilit??ii actului juridic (de exemplu, eroarea asupra calit??ilor

nesubstan?iale) erori de calcul.

Оn func?ie de natura realit??ii fals reprezentate, eroare poate fi:

eroare de fapt, adic? o fals? reprezentare a realit??ii faptelor ?i eroarea

de drept care const? оn falsa reprezentare a existen?ei ori con?inutului

unei legi.

Problema admisibilit??ii erorii de drept ca viciu de consim??mвnt este

controversat. Unii autori invocвnd argumente rezultвnd din obliga?ia

cunoa?terii legii оntemeiaz? pe prezum?ia de cunoa?tere a legii consider?

c? eroarea de drept nu poate fi invocat? ca viciu de consim??mвnt.[10]

Consider?m al?turi de marea majoritate a autorilor, precum ?i de practica

judec?toreasc? c? eroarea de drept poate fi invocat ca viciu de

consim??mвnt. Eroarea de drept оn m?sura оn care produce acelea?i efecte ca

?i eroarea de fapt nu poate fi respins? ca viciu de consim??mвnt, deoarece

cel ce invoc? eroarea de drept nu caut? s? se sustrag? de la aplicarea

legii civile, ci se m?rgine?te s? arate c? a avut o fals? reprezentare a

realit??ii cu privire la aceasta, ceea ce are ca urmare anularea actului

juridic.

Pentru ca falsa reprezentare a realit??ii la оncheierea unui act juridic

civil s? fie viciu de consim??mвnt trebuiesc оndeplinite cumulativ

urm?toarele dou? condi?ii: elementul asupra c?ruia cade eroarea trebuie s?

fie hot?rвtor, determinant pentru оncheierea actului juridic, оn sensul c?

dac? ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se оncheia ?i faptul – la

contracte – c? cel?lalt contractant a cunoscut sau trebuie s? cunoasc?, оn

оmprejur?rile date, c? motivul determinant asupra c?ruia a purtat eroarea,

a fost determinant, hot?rвtor pentru оncheierea actului juridic.

Conform principiilor proba?iunii judiciare, dovada erorii trebuie s? fie

f?cut? de cel ce invoc? eroarea ca viciu de consim??mвnt. Fiind un fapt

juridic eroarea poate fi dovedit? prin orice mijloc de prob? admis de lege,

inclusiv prin martori ?i prezum?ii.

Dolul (viclenia). Dolul este inducerea оn eroare a unei persoane prin

folosirea de mijloace viclene оn scopul de a o determina s? оncheie un act

juridic. Dolul nu viciaz? consim??mвntul direct, ci prin mijlocirea erorii

pe care o provoac?. Ceea ce viciaz? consim??mвntul este, a?adar, eroarea

provocat? de dol. Victima dolului nu se оn?eal?, ci este оn?elat?, fiind

indus? оn eroare de o alt? persoan? prin mijloace viclene.

Dolul ca viciu de consim??mвnt presupune dou? elemente ?i anume, un

element subiectiv inten?ional, constвnd оn inten?ia de a induce o persoan?

оn eroare pentru a o determina s? оncheie un act juridic ?i un element

obiectiv, material care const? оn оntrebuin?area de mijloace viclene prin

care se оn?eleg acte combinate de ?iretenie, abilit??i sau ma?ina?iuni cu

caracter de оn?el?ciune, prin intermediul c?rora se realizeaz? inten?ia de

inducere оn eroare. Acest element al dolului poate consta nu numai dintr-o

ac?iune, ci dintr-o omisiune, dolul fiind cunoscut оn acest caz prin

denumirea de dol prin reticen?? ?i const? оn necomunicarea celeilalte p?r?i

a unor оmprejur?ri esen?iale pentru оncheierea actului.

Din aceste prevederi legale rezult? c? pentru a fi viciu de consim??mвnt,

dolul trebuie s? оndeplineasc? cumulativ, urm?toarele dou? condi?ii: оn

primul rвnd eroarea provocat? de dol s? fie determinant?, hot?rвtoare

pentru оncheierea actului juridic sau, a?a cum se exprim? un autor

“ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele оn a?a fel оncвt f?r?

existen?a ei actul nu s-ar fi оncheiat”[11] ?i оn al doilea rвnd dolul s?

emane de la cel?lalt cocontractant.

Caracterul determinant, hot?rвtor al dolului se apreciaz? ca ?i la

eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, оn func?ie de experien?a

de via??, preg?tirea ?i alte оmprejur?ri care оl privesc pe cel ce se

pretinde victima dolului.

Оn ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la mijloacele

viclene оntrebuin?ate de una din p?r?i, оn literatura de specialitate s-a

admis c? aceast? condi?ie este оndeplinit? ?i atunci cвnd provine de la un

ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? оmprejurare, precum ?i

atunci cвnd mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte

p?r?i.

Cвnd eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?rвtor care a

determinat consim??mвntul, dolul se nume?te principal ?i conduce la

nulitatea relativ? a actului.

Cвnd, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?rвtor

al consim??mвntului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la

ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac?

s-a cump?rat prea scump din cauza dolului).

Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci

dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin

orice mijloace de prob?.

De?i dolul nu este decвt o eroare provocat?, el prezint? totu?i o

utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul

viciaz? consim??mвntul ?i atunci cвnd poart? asupra altor elemente decвt

calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori оnsu?irile

speciale ale persoanei cocontractantului, оn acele contracte оn care

considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de

dovedit decвt eroarea, c?ci pe cвnd la dol obiectul probei оl constituie

elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit,

dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa

reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit.

Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, оn a?a fel

оncвt оi insufl? acesteia o temere care o determin? s? оncheie un act

juridic pe care altfel nu l-ar fi оncheiat.

Violen?a sau constrвngerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic?

(moral?). Violen?a fizic? exist? atunci cвnd amenin?area cu un r?u prive?te

integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic?

(moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a

reputa?iei persoanei etc.

Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume:

a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic?

(omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea

unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei,

amenin?area de p?r?sire etc.)

b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrвng?

victima violen?ei s? оncheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi

оncheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia оn func?ie de

criteriile subiective, vвrst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc.

Ceea ce viciaz? consim??mвntul este mai degrab?, teama insuflat? de

violen??, decвt оns??i violen?a, care r?mвne faptul exterior ce provoac?

temerea. Starea psihologic? de team? оn care o persoan? se transpune sub

influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin?

s? оncheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar

fi fost liber?.

Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mвntul ?i s? poat? conduce la

anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac?

amenin?area se refer? la un r?u оn a c?rui producere nu se vede nimic

ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era оndrept??it s? o

s?vвr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului

s?vвr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea.

De asemenea, pentru a vicia consim??mвntul, violen?a nu trebuie s? fie

numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?rвtoare pentru victima

violen?ei de a оncheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant

al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind

victima violen?ei cum ar fi, vвrsta, gradul de cultur? la acesteia, locul

unde s-a exercitat violen?a.

Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt

cocontractant.

Оn literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz?

consim??mвntul nu numai cвnd, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci

cвnd temerea este insuflat? de оmprejur?rile exterioare, obiective ce

constituie starea de necesitate.[12]

Actele juridice оncheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu

nulitatea relativ?.

Leziunea. Prin leziune se оn?elege paguba material? pe care o sufer? una

din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele

dou? presta?ii, existente, оn chiar momentul оncheierii contractului.

Elementele leziunii difer? оn func?ie de concep?ia ce a stat la baza

reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic?

structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare оntre

contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie оn care se afl? una din

p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte.

Оn concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume

la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou?

presta?ii.

Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer оntrunite,

cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i

nemijlocit? a оncheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe оn

raport cu momentul оncheierii actului ?i dispropor?ia de valoare оntre

presta?ii s? fie v?dit?.

Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce

оndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de

administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt

оncheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrвns? f?r?

оncuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor.

Cauza actului juridic civil

No?iunea cauzei actului juridic civil

Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile.

Cauza constituie al?turi de consim??mвnt cel de al doilea element al

voin?ei juridice.

Prin cauz? se оn?elege scopul concret оn vederea c?ruia se оncheie un act

juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului

juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se

realizeaz? оnainte ?i оn vederea оncheierii actului juridic civil. Tocmai

оn vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile оncheie actul juridic.

Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? оn parte.

Aceasta оnseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de

voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz?

proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la

contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?.

Elementele cauzei

Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mвntului

care const? оn reprezentarea sau considerarea, оn contractul bilaterale

oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, оn contractele reale,

remiterea bunului, iar оn actele juridice gratuite, inten?ia de

liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i

invariabil acela?i, оn aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat

al consim??mвntului constituie cel de al doilea element al cauzei, el

reprezentвnd mobilul principal ce a determinat оncheierea actului juridic.

Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act

juridic la altul. A?a, spre exemplu, оn contractele de vвnzare-cump?rare

scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobвndirea dreptului de

proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un

contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, оn

func?ie de destina?ia concret? оn vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat.

Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat,

elementul concret, subiectiv ?i variabil.

Condi?iile de validitate ale cauzei

Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ

urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.

Оn actele juridice civile cauza lipse?te atunci cвnd una din p?r?i nu are

discern?mвnt fiindc? formarea voin?ei juridice cu cele dou? elemente ale

sale – consim??mвntul ?i cauza – presupune existen?a discern?mвntului. Оn

acest caz lipsa cauzei va atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului

juridic, deoarece aceasta este sanc?iunea lipsei consim??mвntului.

Cauza este inexistent? ?i atunci cвnd lipse?te scopul imediat al actului

juridic respectiv, considera?ia contrapresta?iei celeilalte p?r?i la

contractele cu titlu oneros, lipsa pred?rii bunului оn actele juridice

reale ?i lipsa inten?iei de liberalitate оn actele juridice cu titlu

gratuit. Оn astfel de situa?ii actul juridic va fi sanc?ionat cu nulitate

absolut?.

Cauza nu este real? atunci cвnd exist? eroarea asupra motivului

determinant, adic? asupra scopului imediat al cauzei. Falsitatea cauzei

atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic.

Sanc?iunea actului juridic civil оn care cauza are caracter ilicit este

nulitatea absolut?.

Obiectul actului juridic civil

No?iune

Оn literatura de specialitate, problema no?iunii obiectului actului

juridic civil este controversat?. Оn leg?tur? cu aceasta оn principal, au

fost formulate trei opinii. Astfel оntr-o prim? opinie se consider? c?

obiectul actului juridic const? оn crearea, modificarea, transmiterea ori

stingerea unui raport juridic. Acestei opinii i se repro?eaz? c? face

confuzie оntre obiectul ?i efectele generale ale actului juridic.

Оntr-o alt? opinie se consider? c? obiectul actului juridic civil const?

оn interesele reglementate de p?r?i prin mijlocirea actului juridic оn

temeiul ?i оn limita legii.[13] ?i acestei opinii i s-a repro?at c? leag?

оn mod artificial obiectul actului juridic de no?iunea de interese, no?iune

care are valen?e apropiate mai degrab? cauzei decвt obiectului actului

juridic civil.[14]

Оn sfвr?it o a treia opinie consider? c? obiectul actului juridic civil

este оnsu?i obiectul raportului juridic civil n?scut din acel act

juridic.[15] Cu alte cuvinte, obiectul actului juridic оl constituie

conduita p?r?ilor, adic? ac?iunile sau inac?iunile la care sunt

оndrept??ite sau de care sunt ?inute p?r?ile actului juridic. Aceast?

opinie este sus?inut? de mare majoritate a autorilor care s-au referit la

obiectul actului juridic.

Fa?? de cele ar?tate consider?m c? prin obiect al actului juridic se

оn?elege conduita p?r?ilor stabilit? prin actul juridic, adic? ac?iunile

sau inac?iunile de care sunt ?inute p?r?ile sau de la care trebuie s? se

ab?in?.

Condi?iile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil.

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s?

оndeplineasc? urm?toarele condi?ii:

a) obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. Aceast? prim?

condi?ie, este ?i cea mai important?, deoarece dac? obiectul nu exist? nu

se mai pune problema observ?rii celorlalte condi?ii ale sale.

Necesitatea existen?ei obiectului se apreciaz? оn momentul оncheierii

actului juridic.

Pot alc?tui obiect al actului juridic civil ?i bunurile viitoare, cu

excep?ia succesiunilor nedeschise оnc?.

b) obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle оn circuitul civil;

c) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau

determinabil;

obiectul este determinat cвnd se precizeaz? elementele care оl

individualizeaz? ?i este determinabil cвnd se prev?d оn actul juridic

suficiente elemente cu ajutorul c?rora el va putea fi determinat оn viitor.

Ra?iunea acestei condi?ii este impus? de nevoia asigur?rii execut?rii

exacte a presta?iei la care s-au angajat p?r?ile actului juridic, potrivit

cu voin?a lor. Dac? obiectul actului juridic se refer? la bunuri certe,

condi?ia este оndeplinit? prin indicarea caracterelor lui particulare. Dac?

оns? este vorba de bunuri generice , determinarea lor se face prin

indicarea precis? a cantit??ii, a calit??ii, valorii sau prin stabilirea

unor criterii de determinare viitoare a acestora.

d) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil. Aceast? condi?ie

este determinat? de regula de drept potrivit c?reia nimeni nu se poate

obliga la imposibil. Este vorba aici numai de imposibilitatea absolut? ?i

de neоnvins ?i nu de imposibilitatea rezultвnd din nepriceperea debitorului

sau din cauze relative (subiective). Оn cazul obliga?iilor de a da un bun

cert, imposibilitatea nu poate proveni decвt din cauza pieririi bunului

respectiv, intervenit? anterior, оncheierii actului, iar оn cazul

obliga?iei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai оn ipoteza

cвnd nu mai este cu putin?? s? se produc? bunurile respective, inexisten?a

lor momentan neconstituind propriu-zis o imposibilitate absolut? de

executat. Obliga?ia de a da se poate referi ?i la bunuri viitoare cu

condi?ia c? ele s? fie posibile ?i determinate sau determinabile.

e) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor

regulilor de moral?. Pe cale de consecin??, conduita p?r?ilor actului

juridic civil trebuie s? fie conform atвt cu legea, cвt ?i cu regulile de

moral?. Actele juridice оncheiate cu nesocotirea acestei condi?ii sunt

sanc?ionate cu nulitate absolut?;

f) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui

ce se oblig?. Nimeni nu poate fi obligat prin voin?a altuia. Nu se poate

deci promite оntr-un act juridic faptul altuia, ci numai faptul s?u

personal, afar? de cazul cвnd aceast? promisiune se face оn calitate de

mandatar. Conven?ia prin care o parte se oblig? s? determine pe in ter? s?

consimt? la оncheierea unui act juridic este valabil?, deoarece nu se

promite faptul ter?ului, ci faptul propriu de a depune toate diligen?ele

pentru a convinge pe ter? s? оncheie actul juridic;

g) Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. Оn actele juridice

constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig?

s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Aceast? condi?ie este

consecin?a principiului de drept potrivit c?ruia nimeni nu se poate obliga

оn mod valabil la ceva ce nu are sau s? transmit? altuia mai multe drepturi

decвt are el оnsu?i.

Forma actului juridic civil

Principiul consensualismului actelor juridice civile

Оn principiu, actele juridice civile nu reclam? necesitatea observ?rii

vreunor forme pentru validitatea lor. Voin?a juridic? manifestat?, oricum,

prin vorbe, prin оnscrisuri, prin semne, etc., este suficient? pentru

оncheierea unui act juridic, iar contractul se formeaz? prin simplul acord

de voin?? al p?r?ilor. Voin?a juridic? este deci independent? de forma pe

care o оmbrac? pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, f?r? a

fi nevoie pentru aceasta de a se manifesta оn anumite forme.

Prin urmare, оn principiu, actele juridice sunt consensuale оn оn?elesul

c? ele se оncheie valabil prin simpla manifestare de voin?? a celor de la

care eman?.

No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de form? ale actelor juridice

civile.

Prin form? a actului juridic civil se оn?elege modalitatea de

exteriorizare a manifest?rii de voin?? f?cut cu inten?ia de a crea,

modifica sau a stinge un raport juridic concret.[16] Cu alte cuvinte ?i

оntr-o formulare mai sintetic?, forma actului juridic civil reprezint?

modul de exteriorizare a manifest?rii de voin??.

Ca o derogare de la principiul consensualismului actelor juridice civile,

оn func?ie de consecin?ele juridice ale nerespect?rii formei se disting

trei condi?ii de form? ?i anume:

a) forma cerut? ad validatem, adic? pentru оns??i validitatea actului

juridic civil;

b) forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului

juridic civil;

c) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic

civil.

Forma cerut? de validitate a actului juridic civil. Actele juridice

pentru validitatea c?rora se cer оndeplinirea sub sanc?iunea nulit??ii

absolute, anumite condi?ii de form? se numesc acte formale sau solemne. La

actele formale sau solemne, forma constituie o condi?ie de validitate.

Forma ca o condi?ie de validitate a actului juridic civil const? оn

necesitatea оndeplinirii formalit??ii prestabilite de lege ori de p?r?i

privind exteriorizarea voin?ei cu ocazia оncheierii actului juridic.

Ra?iunea formei ca o condi?ie esen?ial? de validitate a actului juridic

civil este determinat?, оn primul rвnd, de nevoia asigur?rii deplinei

libert??i ?i certitudini manifest?rii consim??mвntului оn al doilea rвnd,

de a aten?iona p?r?ile cu privire la importan?a deosebit? pe care o au

actele ce necesit? оncheierea lor оntr-o anumit? form? ?i, оn al treilea

rвnd, de a asigura un control din partea statului cu privire la respectarea

condi?iilor de validitate a unor acte juridice civile care dep??esc prin

con?inutul lor interesele strict personale ale p?r?ilor.

Forma cerut? pentru validitatea actului juridic civil se caracterizeaz?

printr-o serie de tr?s?turi specifice ce ?in de esen?a formei ?i anume:

este un element constitutiv al actului juridic, lipsa formei fiind

sanc?ionat? cu nulitate absolut? a actului; presupune manifestarea expres?

de voin??, ceea ce exclude manifestarea tacit? a voin?ei p?r?ilor ?i este ,

оn principiu, exclusiv?, оn sensul c?, de regul?, actul se оncheie оn form?

autentic?, ?i nu permite p?r?ilor posibilitatea unei op?iuni, cu excep?ia

testamentului.[17]

Forma ad validatem trebuie s? cuprind? оntregul con?inut al actului

juridic, nefiind admis? trimiterea la o surs? exterioar? prin care s? se

determine con?inutul actului juridic civil. De asemenea, actele juridice

aflate оn raport de interdependen?? cu actele formale sau solemne, chiar

dac? ele privite separat nu trebuie s? оndeplineasc? aceast? condi?ie,

trebuie totu?i s? fie acte formale sau solemne cum ar fi, spre exemplu,

mandatul pentru оncheierea unui act formal trebuie s? оmbrace forma

autentic?. Tot astfel, actul juridic care determin? ineficacitatea unui act

formal sau solemn trebuie s? fie ?i el formal sau solemn.

Sunt acte formale: dona?ia, acceptarea succesiunii sub beneficiu de

inventar, ipoteca, contractul de societate comercial?.

c) forma-condi?ie de proba?iune a actului juridic civil. Forma cerut?

actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de prob? const? оn cerin?a

оntocmirii оn scris a actului juridic civil, f?r? ca lipsa acestei forme

s? afecteze validitatea actului juridic. Forma cerut? ca o condi?ie de

proba?iune a actului juridic, de?i nu are nici o influen?? asupra

validit??ii acestuia, totu?i ea are un caracter obligatoriu, deoarece, оn

principiu, este inadmisibil dovedirea actului juridic civil cu un alt

mijloc de prob?.

Forma ad probationem a fost considerat? оn literatura de specialitate ca

reprezentвnd, fie o excep?ie de la principiul consensualismului, deoarece

manifestarea de voin?? trebuie f?cut? оn form? scris?,[18] fie ca o

limitare adus? aceluia?i principiu, оn sensul c? nedovedirea raportului

juridic n?scut din actul juridic are drept consecin?? оns??i ineficacitatea

acestui raport juridic[19]

d) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil

Aceast? form? se refer? la formalit??ile prev?zute de lege pentru a face

actul juridic civil opozabil ?i persoanelor care nu au participat la

оncheierea lui. Formalit??ile prev?zute de lege se refer?, оn primul rвnd,

la publicitatea actului juridic civil prin care se constituie sau se

transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute sunt opozabile erga

omnes.

Forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil

este obligatorie. Nerespectarea acestei cerin?e de form? nu va fi

sanc?ionat? cu nulitate absolut? sau imposibilitatea dovedirii actului

juridic civil prin alte mijloace de prob?, ci cu inopozabilitatea actului

fa?? de ter?ele persoane, adic? cu posibilitatea acestora din urm? persoane

de a ignora actele juridice ce li se opune de p?r?ile care l-au оncheiat.

Actul оncheiat este valabil ?i va produce efecte оntre p?r?i, оns? el nu

este opozabil ter?elor persoane fa?? de care actul este ineficace.

Nulitatea actului juridic civil

Defini?ie ?i func?iile nulit??ii

Оn lipsa unei defini?ii a nulit??ii actelor juridice оn codul civil,

literatura de specialitate abund? оn defini?ii, care, оns?, au un numitor

comun ?i anume acela c? nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine

cвnd se оnfrвnge o dispozi?ie legal?, cu ocazia оncheierii unui act

juridic.

Nulitatea este acea sanc?iune civil? care intervine dup? оnc?lcarea

normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urm?rite la оncheierea

lui.[20]

Analizвnd finalitatea nulit??ii ca institu?ie de drept civil, оn

opinia domnului profesor T. Pop aceast? institu?ie urm?re?te atвt un rol

preventiv, cвt ?i unul represiv.

Prin urmare, nulitatea urm?re?te atвt o func?ie preventiv?, cвt ?i una

sanc?ionatorie.

Func?ia preventiv? a nulit??ii const? оn amenin?area cu distrugerea

efectelor actului juridic, dac? acesta se оncheie cu nesocotirea

dispozi?iilor normative privind condi?iile sale de validitate.

Оntr-adev?r, nulitatea actelor juridice prezint? neajunsul c?

nimice?te aparen?a creat? prin acest act, оmprejurare ce poate produce

prejudicii atвt p?r?ilor, cвt ?i ter?ilor. De aceea, este preferabil s? se

verifice оn prealabil condi?iile de validitate ale actului juridic, pentru

a preveni nimicirea efectelor lui, dup? ce s-a оncheiat. O asemenea

verificare prealabil? a fost instituit? de legiuitor, doar pentru actele

solemne, оns? ea lipse?te pentru restul actelor juridice. Pentru marea

majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemn?, p?r?ile

au tot interesul pentru a preоntвmpina distrugerea efectelor actului

juridic, s? observe prevederile legii civile оnainte de оncheierea lui ?i

s? se conformeze lor.

Func?ia sanc?ionatorie intervine dup? оncheierea actului juridic,

avвnd drept scop fie оnl?turarea efectelor contrare legii, pe care le

con?ine acest act, fie оncheierea actului оn totalitate, dac? nu este

posibil? men?inerea lui prin оndep?rtarea clauzelor stipulate оn dispre?ul

unor dispozi?ii imperative ale legii.

De re?inut c? nu trebuie confundat? nulitatea actului juridic cu

ineficien?a probatorie a оnscrisului constatator.

Se ?tie din materia dreptului probator c? pentru dovedirea unor acte

juridice legea cere оntocmirea unui оnscris. Acest оnscris, pentru a

constitui instrument probator trebuie s? оndeplineasc? anumite condi?ii

prev?zute de lege. Nerespectarea acestor condi?ii atrage ineficien?a

оnscrisului doveditor, ceea ce оnseamn? c? оnscrisul este lipsit de

efectele sale оn materie de prob? dar nu afecteaz? validitatea opera?iilor

juridice, care poate fi dovedit?, eventual, prin alte mijloace de prob?.

Dac? оnscrisul reprezint? o condi?ie pentru validitatea chiar a opera?iilor

juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea оnscrisului atrage ?i

nulitatea actului juridic.

Evolu?ia concep?iei cu privire la nulitatea actului juridic

Оn dreptul roman, concep?ia asupra nulit??ii era cristalizat? оn dou?

adagii: qui contra legem agit nihil agit precum ?i quod nullum est nullum

producit efectum. De aici rezult? c? nulitatea era total? ?i iremediabil?

sau, altfel spus, actul juridic era nimicit оn totalitate, neexistвnd

posibilitatea men?inerii lui par?iale cu оnl?turarea clauzelor prin care s-

a оnc?lcat legea.

Оn concep?ia clasic?, care se afla оnc? sub influen?a dreptului roman,

nulitatea era asimilat? cu ineficacitatea actului juridic, оn totalitatea

sa, fiind tratat ca o stare organic? a acestuia, deoarece s-a оncheiat cu

nesocotirea dispozi?iilor legale. Nulitatea avea ca efect desfiin?area

actului juridic оn оntregime ?i ca o consecin??, nimicirea tuturor

efectelor sale. Deci nulitatea era total? ?i iremediabil?, ca ?i оn dreptul

roman.

Оn concep?ia modern? s-a formulat teoria propor?ionalit??ii efectelor

nulit??ii оn raport cu cauzele care au determinat-o, urm?rile nulit??ii

trebuind s? se m?rgineasc? numai la cele efecte care contravin legii,

celelalte efecte ale actului men?inвndu-se. Оn aceast? concep?ie, nulitatea

este оn principiu par?ial? ?i remediabil?. Finalitatea nulit??ii оn aceast?

concep?ie este ap?rarea actului juridic prin men?iunea lui, dup? ce s-au

оnl?turat efectele care contravin legii.

Concep?ia dreptului romвn contemporan asupra nulit??ii actului juridic

este aceea a unei nulit??i оn principiu par?iale ?i remediabile, nulitatea

actului juridic avвnd menirea de a suprima numai efectele care contravin

dispozi?iilor legale оnc?lcate la оncheierea actului, l?sвndu-se neatinse

celelalte efecte.

Оn aceast? concep?ie nulitatea total? intervine numai atunci cвnd

clauzele care contravin legii au constituit cauza principal? ?i

determinant? a оncheierii actului juridic.

Clasificare nulit??ii actelor juridice

Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, оn raport de

mai multe criterii, astfel:

1. Оn raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei

juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate

relativ?.

Nulitatea absolut? este sanc?iunea ce intervine оn caz de

nerespectare, cu ocazia оncheierii unui act juridic, a unei norme de drept

care ocrote?te un interes general, public.[21]

Nulitatea relativ? este sanc?iunea ce intervine оn cazul de

nerespectare, cu ocazia оncheierii unui act juridic, a unei norme de drept

care ocrote?te un interes particular, privat.[22]

Оndoctrin? ?i оn jurispruden?? se folose?te pentru nulitatea absolut?

expresiile “nul de drept” sau “nul”, ori “nul de plin drept” sau “actul va

fi nul”, iar pentru nulitatea relativ? expresiile “actul este anulabil” sau

“actul poate fi anulat”.

Оn raport de оntinderea efectelor, nulitatea poate fi total? sau

par?ial?.

Nulitatea total? este aceea care desfiin?eaz? actul juridic оn

оntregime.

Nulitatea par?ial? este aceea care desfiin?eaz? numai unele efecte ale

actului juridic acesta r?mвnвnd оn fiin?? ?i producвndu-?i celelalte

efecte.

Оn dreptul civil romвn, nulitatea par?ial? reprezint? regula, iar

nulitatea total? excep?ia, aceasta оnsemnвnd c? nulitatea unei clauze a

actului juridic nu atrage ineficacitatea оntregului act, ea m?rginindu-se

numai la acea clauz?.

Nulitatea total? va interveni ori de cвte ori clauza (sau clauzele)

care contravine legii a constituit cauza impulsiv? ?i determinant? a

оncheierii actului juridic (exemplu bunurile so?ilor ?i оnstr?inarea lor).

Оn raport de existen?a ori inexisten?a unei norme care s? edicteze

expres sanc?iunea, nulitatea este de dou? feluri: expres? sau virtual?.

Nulitatea expres? (textual?, explicit?) este aceea care este prev?zut?

anume оntr-o dispozi?ie legal?.

Nulitatea virtual? (implicit?, tacit?) este aceea care, f?r? a fi

prev?zut? expres de lege, rezult? оn mod neоndoelnic din felul de

exprimare a normei legale sau din scopul acesteia.

Exemplu art ….. declar?: “bunurile dobвndite оn timpul c?s?toriei, de

oricare dintre so?i, sunt, de la data dobвndirii lor, bunuri comune ale

so?ilor. Orice conven?ie contrar? este nul?”.

Pe de alt? parte, din modul de redactare sau din scopul anumitor

prevederi legale rezult? c? оnc?lcarea acestora atrage nulitatea actului

juridic, de?i aceste prevederi nu con?in expres sanc?iunea nulit??ii.

Suntem оn prezen?a unei nulit??i virtuale.

Drept exemplu constituie prevederile art. 575 din C. civ. Care

declar?: “Testamentul trebuie s? fie оntocmit оn form? scris?, cu indicarea

locului ?i datei оntocmirii lui, s? fie semnat cu mвna proprie a

testatorului ?i autentificat pe cale notarial?”. La fel art. 240 prevede c?

contractul de vвnzare cump?rare a casei de locuit trebuie s? fie оncheiat

оn form? scris?, autentificat notarial ?i оnregistrat la birourile de

inventariere tehnic?.

Exemple din cc cu privire la formele testamentului, dona?iuni

Оn raport de caracterul condi?iilor de validitate nerespectat?

nulitatea este de dou? feluri: de fond ?i de form?.

Nulitatea de fond este acea sanc?iune a actului juridic оncheiat cu

nerespectarea condi?iilor esen?iale de validitate ale acestuia ?i anume:

capacitatea de a contracta, consim??mвntul valabil al p?r?ii ce se oblig?,

un obiect determinat ?i o cauz? licit?.

Cu p?rere de r?u legisla?ia civil? a Republicii Moldova nu prevede

expres condi?iile de valabilitate ale conven?iilor, acestea fiind stabilite

de c?tre doctrin?.

Nulitatea de form? este acea sanc?iune a actului juridic оncheiat cu

nerespectarea formei cerute de lege ad validatem.

Aceast? clasificare prezint? interes redus, deoarece efectul juridic

ale nulit??ilor de fond ?i de form? sunt acelea?i.

2. Оn raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge оntre nulitate de

drept ?i nulitate judiciar?.

Nulitatea de drept este aceea care opereaz? оn puterea legii,

independent de interven?ia instan?ei judec?tore?ti.

Nulitatea judiciar? este aceea pronun?at? de instan?a judec?toreasc?,

care lipse?te de efecte actul juridic civil.

Clasificarea aceasta este de origine francez?, iar cвnd nulitatea era

prev?zut? expres de lege (actul este “nul de drept”), ea opera оn puterea

legii, f?r? interven?ia instan?ei de judecat?.

Оn dreptul civil romвn, distinc?ia оntre nulit??ile de drept ?i

judiciare este nesemnificativ? оn practic?, deoarece оn toate cazurile,

indiferent c? suntem оn prezen?a unei nulit??i absolute, cвnd instan?a

constat? aceast? nulitate, sau a unei nulit??i relative, cвnd instan?a

pronun?? nulitatea, pentru ca actul juridic s? fie desfiin?at de regul?

intervine organul jurisdic?ional.

Оn legisla?ia romвn? exist? texte care declar? “nul de drept” un act

juridic, dar, pentru a оnl?tura situa?ia juridic? creat? prin acest act se

impune o hot?rвre judec?toreasc? de declarare a nulit??ii. A?a de pild?,

art statueaz?: “Conven?ia f?cut? prin eroare, violen?? sau dol nu este

nul? de drept, ci d? loc numai ac?iunii de nulitate”.

La noi оn ?ar? conform art. 60 C.civ. care precizeaz? c?: “cel al

c?rui consim??mвnt a fost viciat prin оn?el?ciune, violen??, amenin?are оn

urma unei оnvoieli dolosive sau оn urma unui concurs de оmprejur?ri grele

poate cere anulare conven?iei”

Deci, conchidem noi, nimeni nu-?i poate face singur dreptate,

desfiin?вnd situa?ia juridic? existent?, ci trebuie s? recurg? la justi?ie.

Cauzele de nulitate a actului juridic

Privite оn general, cauzele care conduc la nulitatea actului juridic s-

ar subsemna ideii de nerespectare a dispozi?iilor legale, care

reglementeaz? condi?iile necesare pentru ca aceasta s? fie valabil?.

Оn doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic

urm?toarele:

. Оnc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a

оncheia actul juridic;

. Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic

(consim??mвntul, obiectul, cauza);

. Vicierea consim??mвntului exprimat оn actul juridic;

. Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

. Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;

. Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i

bunurilor moravuri;

. Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;

. Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele

acte juridice;

. Frauda legii.

De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la

nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.

Cauze de nulitate absolut?

Sanc?iunea nulit??ii absolute a actului juridic intervine оn

urm?toarele cazuri:

o Cвnd se оncalc? dispozi?iile legale referitoare la capacitatea civil?

a persoanei. Este vorba de: a) nerespectarea de c?tre unele persoane a

incapacit??ii speciale la care sunt supuse pentru ocrotirea vreunui

interes social ob?tesc. O asemenea incapacitate special? este

prev?zut? de art .. pentru judec?tori, procurori ?i avoca?i, care

sunt opri?i s? cesioneze drepturi litigioase ?i b) lipsa capacit??ii

de folosin?? a dreptului datorit? nerespect?rii principiului

specialit??ii de c?tre persoana juridic?;

o Cвnd actul juridic este lipsit de un element esen?ial, de o condi?ie

esen?ial? pentru validitatea lui consim??mвntul, obiectul, cauza.

Consim??mвntul lipse?te cu des?vвr?ire оn cazul erorii-obstacol, cвnd

voin?a celor dou? p?r?i nu s-a оntвlnit pentru a se оncheia valabil

actul juridic. Оn acest caz nu suntem оn prezen?a unui viciu de

consim??mвnt, ci оn prezen?a unui obstacol la оncheierea actului

juridic;

o Cвnd obiectul actului juridic nu este valabil (este obiect ilicit sau

imoral);

o Cвnd cauza actului juridic nu este valabil? (este ilicit? sau

imoral?);

o Cвnd forma cerut? de lege оn mod obligatoriu, nu a fost respectat? de

p?r?i;

o Cвnd au fost nesocotite dispozi?iile imperative ale legii, ordinii

publice ?i bunele moravuri;

o Cвnd lipse?te autoriza?ia administrativ?, ori aceasta nu este

valabil?, оntrucвt s-a acordat cu оnc?lcarea legii;

Страницы: 1, 2, 3