Notiunea si clasificarea actelor juridice civile
Notiunea si clasificarea actelor juridice civile
INTRODUCERE
Na?terea unui raport juridic civil concret presupune existen?a unei
norme juridice civile ca premis? necesar? ?i obligatorie prin care
raporturile sociale devin raporturi juridice abstracte, precum ?i
producerea unui fapt juridic de care legea civil? leag? na?terea
modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.
Devin izvoare ale raporturilor juridice civile concrete numai acele
fapte de care norma juridic? civil? leag? producerea de efecte juridice,
ele devenind prin aceasta fapte juridice.
Se poate concluziona c? prin izvor al raportului juridic civil concret
se în?elege o împrejurare (act sau fapt) de care legea civil? leag?
na?terea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.
No?iunea ?i clasificarea actelor juridice civile
Defini?ia actului juridic civil
Prin act juridic civil se în?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu
inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite
sau stinge un raport juridic civil concret.[1]
Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele
elemente caracteristice:
1. Actul juridic este înainte de toate, o manifestare de voin?? a unei
sau mai multor persoane fizice sau juridice;
2. Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte
juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi
juridice civile concrete.
În literatura de specialitate, practica judiciar? ?i chiar în
legisla?ia civil? termenul de act juridic este folosit în dou? sensuri.
Într-un prim sens actul juridic desemneaz? îns??i manifestarea de voin?? în
scopul de a produce efecte juridice, adic? îns??i opera?ia juridic? ce se
încheie (negotium). În cel de al doilea sens, actul juridic desemneaz?
înscrisul constatator al opera?iunii juridice (innstrumentum) f?cute de
p?r?i în vederea pronun??rii unui mijloc de prob? într-un eventual litigiu.
Pentru evitarea oric?ror confuzii cu privire la cele dou? accep?iuni
este indicat ca termenul de act juridic s? fie folosit pentru desemnarea
opera?iei juridice (negotium), iar pentru desemnarea înscrisului
constatator ale acestei opera?ii juridice (instrumentum) s? fie utilizat
termenul de înscris.
Clasificarea actelor juridice civile
Concep?ia de act juridic civil este rezultatul unui proces de
generalizare ?i abstractizare a tr?s?turilor comune tuturor actelor
juridice civile care se întâlnesc în circuitul civil.
Datorit? regimului juridic diferit pe care îl au diferite categorii de
acte juridice civile, atât în literatura de specialitate, cât ?i în
practica judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac?
clasificarea actelor juridice civile.
La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar
fi num?rul p?r?ilor între care se încheie actul, con?inutul, cauza, forma,
modul de executare, efectele actelor etc.
În continuare vor fi înf??i?ate principalele categorii de acte
juridice civile:
1. Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale.
Aceast? clasificare are la baz? criteriul num?rului p?r?ilor
participante la actul juridic.
Actele juridice unilaterale sunt produsul manifest?rii de voin?? a
unei singure p?r?i.
Actul juridic bilateral reprezint? voin?a concordant? a dou? p?r?i,
iar cel multilateral este rezultatul acordului de voin?? a trei sau mai
multe p?r?i.
Actul juridic unilateral fiind rezultatul voin?ei unei singure p?r?i
sunt mai rare. Intr? în aceast? categorie testamentul, promisiunea public?
de recompens?, acceptarea unei mo?teniri, renun?area la mo?tenire,
confirmarea unui act juridic anulabil etc.
Actele bilaterale ?i multilaterale se mai numesc conven?ii sau
contracte, termeni echivalen?i ?i folosi?i unul pentru altul în limbajul
juridic curent. Sunt acte bilaterale, spre exemplu, contractul de vânzare-
cump?rare, contractul de schimb, contractul de dona?ie, contractul de
împrumut etc. Exemplul tipic de contact multilateral este contractul de
societate civil?.
Clasificarea actelor juridice în unilaterale ?i bilaterale nu trebuie
confundat? cu clasificarea contractelor în unilaterale ?i bilaterale.
Astfel, unilateral care este un act juridic bilateral, fiind rodul voin?ei
a dou? p?r?i, d? na?tere la obliga?ii numai pentru una din p?r?i, cum este
spre exemplu contractul de dona?ie, împrumut de folosin??, pe când
contractul bilateral sau sinalagmatice dau na?tere la obliga?ii pentru
ambele p?r?i, precum ar fi, contractul de vânzare-cump?rare, contractul de
schimb etc.
Rezult?, a?adar, c? în timp ce toate contractele, inclusiv cele
unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau
multilaterale, în schimb, actele juridice unilaterale nu sunt contracte,
ele fiind rezultatul manifest?rii unilaterale de voin??.[2]
Clasificarea actelor juridice în unilaterale, bilaterale ?i
multilaterale prezint? importan?? sub aspectul aprecierii valabilit??ii lor
din punct de vedere al voin?elor. Astfel, actele unilaterale sunt valabile
prin manifestarea voin?ei unei singure p?r?i, în timp ce pentru
valabilitatea actelor bilaterale ?i multilaterale trebuie s? existe dou?
sau mai multe voin?e juridice.
Regimul juridic al viciilor de consim??mânt este diferit, în func?ie
de cele dou? categorii de acte. Într-adev?r eroarea ca viciu de
consim??mânt se poate întâlni atât la actele unilaterale, cât ?i la cele
bilaterale ?i multilaterale, pe când dolul ?i violen?a se întâlnesc de
regul?, numai la actele bilaterale ?i multilaterale.
2. Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros
La baza acestei clasific?ri st? scopul urm?rit de p?r?i la încheierea
actului juridic civil.
Actele cu titlu gratuit sunt actele prin care se procur? uneia din
p?r?i un folos patrimonial ca aceasta din urm? s? fie obligat?, la rândul
ei, la un echivalent. Sunt acte cu titlu gratuit, testamentul, dona?ia,
comodatul, mandatul gratuit etc.
La rândul lor actele cu titlu gratuit se împart în libert??i ?i acte
dezinteresate. Libert??ile sunt acte cu titlu gratuit prin care o persoan?
î?i mic?oreaz? propriul s?u patrimoniu, f?r? a primi în schimb un
echivalent cum este, de pild?, dona?ia. Actele dezinteresate sunt acele
acte prin care o persoan? face alteia un serviciu, f?r? a mic?ora propriul
s?u patrimoniu, cum ar fi, spre exemplu, mandatul remunerat, împrumutul
f?r? dobând?, depozitul gratuit etc.
Actele cu titlu oneros sunt acele acte prin care o persoan? procur?
alteia un folos patrimonial în schimbul unui echivalent, fiecare din p?r?i
urm?rind un avantaj economic. În leg?tur? cu defini?ia contractului oneros,
în art cccc se arat?: “contractul oneros este acela în care fiecare parte
voie?te a-?i procura un avantaj”. Sunt contracte cu titlu oneros,
contractul de vânzare-cump?rare, contractul de antrepriz?, contractul de
loca?iune etc.
Împ?r?irea actelor juridice în gratuite ?i oneroase prezint interes
juridic din mai multe puncte de vedere. Astfel, atât sub aspectul
capacit??ii de a încheia actele cu titlu gratuit cât ?i al exigen?elor de
form? ale acelora?i acte, legea prevede condi?ii mult mai severe, în raport
cu actele cu titlu oneros. De asemenea, pentru actele cu titlu oneros prin
lege, sunt stabilite condi?ii mult mai severe sub aspectul r?spunderii
p?r?ilor, iar obliga?iile p?r?ilor sunt mai am?nun?it ?i mai exigent
reglementate, fa?? de actele cu titlu gratuit.
În func?ie de momentul în care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele
juridice se împart în acte între vii ?i acte pentru cauz? de moarte. Actele
care se încheie pentru a-?i produce efectele în timpul vie?ii celor de la
care eman? se numesc acte între vii (inter vivos). Ele sunt marea
majoritate a actelor juridice. Dimpotriv?, actele care se încheie pentru a-
?i produce efectele numai dup? moarte, se numesc acte pentru cauz? de
moarte (mortis cauza). Exemplu tipic de acte pentru cauz? de moarte este
testamentul prin care testatorul dispune de bunurile ce le va l?sa la
deces. Testamentul este numit ?i act de ultim? voin??, fiindc? pân? la
moarte, poate fi oricând modificat ori revocat.
Clasificarea actelor juridice între vii ?i pentru cauz? de moarte
prezint? interes din punct de vedere juridic, sub aspectul formei în care
se încheie. Astfel, actele pentru cauz? de moarte sunt acte solemne, în
timp ce actele între vii sunt solemne numai ca excep?ie. De asemenea,
actele pentru cauz? de moarte sunt supuse unor reglement?ri mai restrictive
în ceea ce prive?te capacitatea de a dispune ?i uneori, chiar ?i cu privire
la capacitatea de a primi.
4. Acte constitutive, translative ?i declarative
La baza acestei clasific?ri se afl? criteriul efectului produs de actul
juridic.
Actul contitutiv este acel act juridic care d? na?tere la un drept
subiectiv civil ce n-a existat anterior. Sunt acte juridice civile
constitutive, actul de constituire a unui uzufruct, a unei ipoteci etc.
Actele translative sunt actele ce au ca efect transmiterea unui drept
subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu. Marea majoritate a
actelor juridice civile sunt translative cum ar fi spre exemplu,
contractul de vânzare-cump?rare, dona?ia, cesiunea de crean?? etc.
Sunt acte declarative cele care au ca efect recunoa?terea,
definitivarea ori consolidarea unui drept subiectiv civil preexistent. Ele
definitiveaz? drepturi ?i obliga?ii ale p?r?ilor ce au existat anterior
încheierii actului. Fac parte din aceast? categorie partajul (împ?r?eala),
actul confirmativ pentru care o persoan? renun?? la dreptul de a invoca
nulitatea relativ?.
Interesul juridic al acestei clasific?ri const? în aceea c? actele
constitutive ?i translative produc efecte numai pentru viitor, în timp ce
actele declarative produc efecte ?i pentru trecut.
5. Dup? importan?a lor actele juridice civile se împart în acte de
conservare, de administrare ?i de dispozi?ie
Actele juridice de conservare sunt actele prin care se urm?re?te
preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Intr? în aceast?
categorie actele prin care se întrerupe prescrip?ia, înscrierea unei
ipoteci, soma?ia etc. Prin astfel de acte, în schimbul unei cheltuieli
minime se p?streaz? sau se salveaz? un drept de o valoare mai mare.
Actele juridice de administrare sunt acele acte prin care se
realizeaz? o normal? punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu.
Sunt acte de administrare încasarea veniturilor, perceperea fructelor,
asigurarea unui bun, repara?iile de între?inerea a unui bun etc.
Actele de dispozi?ie sunt acele acte prin care se înstr?ineaz? bunuri,
se constituie drepturi reale, principale sau accesorii asupra bunurilor ori
se renun?? la drepturi. Fac parte din aceast? categorie contractul de
vânzare-cump?rare, de schimb, de dona?ie, constituirea unui drept de
uzufruct, a unei ipoteci, remiterea de dona?ie.
Aceast? clasificare prezint? importan?? în materie de reprezentare ?i
capacitate. Întinderea puterilor de reprezentare ale p?rin?ilor ?i
tutorilor depind de categoria de acte luate în considerare. Astfel, actele
de conservare pot fi încheiate valabil chiar de persoane lipsite de
capacitate de exerci?iu. Actele de administrare se încheie în numele ?i pe
seama celui lipsit de capacitate de exerci?iu, de reprezentantul s?u legal
– p?rinte sau tutore – f?r? a fi nevoie pentru validitatea lor de
încuviin?are din partea autorit??ii tutelare.
Clasificarea prezint? interes ?i în ceea ce prive?te întinderea
împuternicirilor mandatarului. Mandatul general este valabil numai pentru
actele de conservare ?i administrare, iar pentru actele de dispozi?ie
trebuie s? existe un mandat special.
5. În func?ie de modul lor de încheiere, actele juridice civile se
clasific? în acte consensuale, solemne, formale ?i reale.
Actele consensuale sunt acele acte care iau na?tere în mod valabil
prin simpla manifestare de voin?? a p?r?ilor, f?r? a fi necesar
îndeplinirea vreunei formalit??i. În dreptul nostru civil func?ioneaz?
regula consensualit??ii actelor juridice civile, în sensul c? ele sunt
valabile prin simpla manifestare de voin??. Marea majoritate a actelor
juridice civile sunt consensuale.
Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea c?rora legea cere
expres încheierea lor într-o anumit? form?. Intr? în aceast? categorie,
testamentul, dona?ia, contractul de ipotec? etc.
Actele reale sunt acele acte în care manifestarea de voin??, este
înso?it? de remiterea (predarea) bunului. Intr? în aceast? categorie
contractul de împrumut, de depozit, gajul etc.
Utilitatea distinc?iei dintre actele consensuale solemne ?i reale se
manifest? în aceea c? nerespectarea formei la actele solemne (formale) este
sanc?ionat? cu nulitatea absolut?, în vreme ce actele consensuale sunt
valabile indiferent de forma în care au fost încheiate. Încheierea actelor
juridice solemne prin mandatar presupune ca ?i procura s? fie f?cut? în
form? solemn?, ceea ce nu se cere în cazul actelor consensuale.
De asemenea, regimul probator este diferit pentru toate cele trei
categorii de acte.
6. Clasificarea actelor juridice civile în acte patrimoniale ?i acte
nepatrimoniale se face în func?ie de con?inutul lor:
Actul juridic patrimonial este actul al c?rui con?inut este
susceptibil de a fi evaluat în bani. Intr? în aceast? categorie actele
juridice civile privesc drepturile reale ?i drepturi de crean??.
Actul juridic nepatrimonial este acela al c?rui con?inut nu poate fi
evaluat în bani. Ele privesc drepturile nepatrimoniale.
Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic în
materia nulit??ilor ?i a ocrotirii persoanelor incapabile.
7. Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil
(termen, condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate
de modalit??i.
Actul juridic pur ?i simplu este actul care nu este afectat de
modalit??i. Intr? în aceast? categorie c?s?toria, adop?ia, recunoa?terea
filia?iei, op?iunea succesoral?.
Actele afectate de modalit??i este actul care cuprinde o modalitate,
adic? un termen, o condi?ie sau o sarcin?, în func?ie de care începe sau
înceteaz? s?-?i produc? efectele. Sunt acte juridice civile afectate de
modalit??i contractul de împrumut, contractul de vânzare cu clauz? de
între?inere, contractul de asigurare, contractul de dona?ie cu sarcin?,
etc.
Importan?a acestei clasific?ri se manifest? sub aspectul
valabilit??ii, în sensul c? în cazul actelor juridice civile de a c?ror
esen?? este existen?a unei modalit??i, lipsa acesteia atrage dup? sine
ineficien?a actului. De asemenea, sub aspectul efectelor, la actele pure ?i
simple, efectele se produc imediat, definitiv ?i irevocabil, în timp ce la
actele afectate de modalit??i, producerea sau încetarea efectelor depinde
de un eveniment viitor care este termenul sau condi?ia.
8. Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii
La baza acestei clasific?ri se afl? raportul ce exist? între ele.
Actele juridice principale sunt acele acte care au o existen?? de sine
st?t?toare independent? de vreo leg?tur? cu alte acte. Majoritatea actelor
juridice de drept civil sunt acte principale în sensul c? regimul lor
juridic nu este dependent de al altor acte juridice.
Actele juridice accesorii sunt acele acte care nu au o existen?? de
sine st?t?toare, soarta lor juridic? depinzând de soarta unui act juridic
principal. A?a sunt spre exemplu, contractele prin care se constituie
garan?ii, cum ar fi fidejusiunea, amanetul, ipoteca, sunt acte accesorii în
raport cu actul generator al obliga?iei garantate.
Importan?a acestei clasific?ri se manifest? pe planul examin?rii
validit??ii ?i eficacit??ii acestor acte, soarta juridic? a actelor
accesorii depinzând întrutotul de soarta juridic? a actelor principale.
În raport cu cauza sau scopul lor, actele juridice civile pot fi
împ?r?ite în acte cauzale ?i acte abstracte.
Actul cauzal este acela pentru a c?rui validitate nu este necesar
examinarea cauzei. Sunt acte abstracte titlurile de valoare, adic?
înscrisurile în care sunt încorporate drepturi de crean??, cum ar fi, spre
exemplu, obliga?iunile cec, cambiile, conosamentele.
Importan?a acestei clasific?ri const? în aceea c? la actele cauzale,
cauza fiind un element esen?ial pentru valabilitatea lor, lipsa,
falsitatea, ilicitatea ori imoralitatea cauzei sunt sanc?ionate cu
nulitatea actelor respective, în timp ce actele abstracte fiind deta?ate de
cauza lor, absen?a, nerealizarea, ilicitatea sau imoralitatea cauzei nu au
nici o înrâurire asupra valabilit??ii lor.
9. În func?ie de modul cum pot fi încheiate, actele juridice civile se
împart în acte strict personale ?i acte încheiate prin reprezentare.
Actele juridice personale sunt acele acte care nu pot fi încheiate
decât personal, nefiind susceptibile a fi încheiate prin reprezentant.
Astfel de acte sunt testamentul, c?s?toria, recunoa?terea filia?iei, etc.
Actele juridice încheiate printr-un reprezentare sunt actele juridice
ce se încheie de o alt? persoan? în calitate de reprezentant.
Importan?a acestei clasific?ri const? în aceea c? actele strict
personale constituind excep?ia, sunt guvernate de norme juridice ce cuprind
unele reguli speciale ce sunt de strict? interpretare ?i aplicare. De
asemenea, în timp ce valabilitatea actului juridic strict personal se
apreciaz? numai în raport de persoana sau persoanele ce le încheie, la
actele încheiate prin reprezentant se apreciaz? ?i prin persoana
reprezentantului.
10. Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se
clasific? în acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)
Sunt acte juridice numite sau tipice acele care au o denumire
stabilit? de legisla?ia civil?, precum ?i o reglementare proprie. Marea
majoritate a actelor juridice civile sunt numite, cum ar fi, spre exemplu,
contractul de vânzare-cump?rare, mandatul, loca?ie, depozit, etc.
Prin acte juridice nenumite se în?eleg acele acte care nu sunt
nominalizate ?i nu au o reglementare proprie în legisla?ia civil?. Un
asemenea act juridic civil este contractul de vânzare cu clauz? de
între?inere.
Clasificarea actelor numite ?i nenumite prezint? importan?? juridic?
sub aspectul regulilor aplicabile celor dou? categorii de acte. Astfel,
actelor juridice civile nenumite li se aplic? regulile generale ce
reglementeaz? actele juridice sau ale celui cu care are mai mult?
asem?nare.[3]
11. Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte
cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.
Actele cu executare imediat? sunt acele acte a c?ror executare se
produce o singur? dat?, printr-o singur? presta?ie din partea debitorului.
Fac parte din aceast? categorie, darul manual, vânzarea-cump?rarea unui
bun, când pe loc se pl?te?te pre?ul ?i se pred? bunul.
Actele juridice cu executare succesiv? sunt acele acte a c?ror
executare se realizeaz? prin mai multe presta?ii succesive. Intr? în
aceast? categorie, contractul de rent? viager?, dona?ia cu sarcina
între?inerii, vânzarea-cump?rarea în rate etc.
Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic sub
aspectul sanc?iunilor ce se aplic? în caz de neexecutare. Astfel, în timp
ce contractele sinalagmatice cu executare imediat? li se aplic?
rezolu?iunea pentru neexecutarea culpabil? sau necorespunz?toare,
contractelor sinalagmatice cu executare succesiv? li se va aplica
rezilierea. De asemenea, în cazul actelor juridice cu executare succesiv?,
pentru fiecare presta?ie curge o prescrip?ie extinctiv? distinct?.
12. În func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor în stabilirea con?inutului actului
juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.
Actele juridice subiective se caracterizeaz? prin aceea c? întreg
con?inutul lor este stabilit prin voin?a p?r?ilor care le-au încheiat.
Acestea sunt marea majoritate a actelor de drept civil.
Actele juridice condi?ie sunt acele acte al c?ror con?inut este
predeterminat de norme imperative, p?r?ile actelor juridice exprimându-?i
voin?a numai în privin?a na?terii lor. Exemplu de act juridic condi?ie este
c?s?toria.
Aceast? clasificare prezint? importan?? din punct de vedere al
aprecierii condi?iilor de validitate ale celor dou? acte. Astfel,
con?inutul actelor juridice condi?ie fiind reglementat în mod imperativ de
lege, valabilitatea lor se apreciaz? în limitele acestor norme juridice
imperative, în vreme ce aprecierea valabilit??ii actelor subiective al
c?ror con?inut este stabilit de p?r?i se face în limite mai largi.
Pe de alt? parte, în timp ce actele juridice condi?ie nu pot fi decât
cele stabilite ?i reglementate de lege, actele subiective nu se limiteaz?
numai la cele expres reglementate de lege.
Condi?iile de valabilitate ale actelor juridice civile.
Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?,
condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:
o Capacitatea de a contracta;
o Consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?;
o Un obiect determinat;
o O cauz? licit?.
În leg?tur? cu aceste prevederi se impun a fi f?cute unele preciz?ri.
Astfel, de?i textul se refer? la conven?ii, condi?iile enumerate sunt
necesare ?i valabile pentru toate actele juridice, indiferent c? acestea
sunt unilaterale sau bilaterale. Pe de alt? parte, de?i textul se refer? la
consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?, totu?i toate p?r?ile
actului juridic, inclusiv creditorul, trebuie s? exprime un consim??mânt
valabil.
De asemenea actul juridic este valid nu numai când obiectul este
determinat, ci ?i atunci când acest obiect este doar determinabil, iar în
ceea ce prive?te cauza nu este suficient ca s? fie numai licit?, ci în plus
trebuie s? fie real? ?i corespunz?toare regulilor de moral?.[4]
În afara condi?iilor ar?tate mai sus, o condi?ie esen?ial? pentru
validitatea actelor juridice o constituie forma pentru actele formale sau
solemne.
Pe lâng? condi?iile esen?iale, actul juridic poate cuprinde ?i
condi?ii neesen?iale sau întâmpl?toare, a c?ror lips? nu poate influen?a
valabilitatea actelor juridice, cum ar fi, spre exemplu, modalit??ile
actului juridic (termenul ?i condi?ia).
No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de validitate ale actului juridic
civil.
În literatura de specialitate, condi?iile esen?iale de validitate ale
actelor juridice au fost desemnate ?i prin termenul de elemente
esen?iale.[5] Nu credem c? ar fi vreo gre?eal? ca pentru desemnarea
termenului de condi?ii esen?iale de validitate ale actelor juridice ?i
expresia “cerin?ele esen?iale de validitate ale actului juridic”.
Prin condi?ii de validitate ale actului juridic trebuie s? de
în?eleag? toate cerin?ele sau elementele prev?zute de lege sau stabilite de
p?r?i pentru validitatea actului juridic civil.
Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup?
mai multe criterii. Astfel, în func?ie de aspectele la care se refer?
deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt
cele care privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc
forma de exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o îmbrac? acest
con?inut.
În func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se
împart în esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele
condi?ii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, pentru îns??i
validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau
nu prezente în structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra
valabilit??ii acestuia.
În sfâr?it, condi?iile actului juridic civil se mai pot clasifica, în
func?ie de sanc?iunea ce intervine în caz de nerespectare a lor, în
condi?iile de validitate a c?ror nerespectare se sanc?ioneaz? cu nulitatea
actului ?i condi?ii de eficacitate a c?ror nerespectare prive?te doar
eficacitatea actului, f?r? nici o înrâurire asupra valabilit??ii actului
juridic civil.
Capacitatea de a încheia actul juridic civil
No?iune ?i reglementare legal?.
Capacitatea de a încheia acte juridice civile este una din condi?iile
de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.
Prin capacitate de a încheia acte juridice civile se în?elege
aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i
obliga?ii civile, prin încheierea de acte de drept civil.[6] Conceput? în
acest fel, capacitatea de a încheia acte juridice civile se înf??i?eaz? ca
o parte a capacit??ii de folosin?? a persoanei fizice ?i juridice, în
sensul posibil (aptitudinii) de a avea drepturi ?i obliga?ii civile, precum
?i ca o premis? a capacit??ii de exerci?iu, al?turi de discern?mânt, de a
dobândi drepturi subiective civile ?i obliga?ii prin încheierea de acte
juridice civile. Cu alte cuvinte, capacitatea de a încheia acte juridice
civile se întemeiaz? atât pe ideea de a dobândi prin încheierea de acte
juridice civile.
Sub aspectul reglement?rii legale în articol …. Enumerându-se
condi?iile esen?iale pentru validitatea unui act juridic, la pct 1 se
prevede expres capacitatea de a contracta. În afara acestui text de lege,
capacitatea de a încheia acte juridice civile mai este reglementat? de art
… , potrivit c?ruia “poate contracta orice persoan? ce nu este declarat?
incapabil? de lege” ?i art …., care enumer? persoanele incapabile de a
încheia contracte ?i anume minorii, interzi?ii, precum ?i to?i acei c?rora
legea le-a prohibit oarecare contracte.
Unele reglement?ri privind capacitatea de a încheia acte juridice
civile au ca obiect diferite categorii de acte juridice civile. Astfel,
potrivit dispozi?iilor art… , minorul de 16 ani poate dispune prin
testament de jum?tate din bunurile de care poate dispune potrivit legii
persoana major?, iar în art … se consacr? principiul potrivit c?ruia
“orice persoan? este capabil? de a face testament, dac? nu este oprit? de
lege”. De asemenea, în toat? materia contractelor de vânzare-cump?rare
potrivit art …. “Pot cump?ra ?i vinde to?i c?rora nu le este oprit prin
lege”
Principiul capacit??ii ?i excep?ia de la acest principiu
Regula în aceast? materie, consacrat? în doctrin? ?i stabilit? ?i de
practica judec?toreasc? este c? orice persoan? are capacitate de a încheia
acte juridice civile, incapacit??ile constituind excep?ii de la aceast?
regul?. În leg?tur? cu aceast? regul? în articolul 12 C. Civ. Se prevede
expres c? “nimeni nu poate fi îngr?dit în capacitate de folosin?? ?i nici
lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerci?iu, decât în cazurile
?i condi?iile stabilite de lege”.
În ceea ce prive?te persoanele juridice regula capacit??ii de a
încheia acte juridice este subordonarea principiului specialit??ii
capacitatea de folosin?? consacrat? prin art. 29 din C. Civ. Potrivit
c?ruia “persoana juridic? are capacitate juridic? de folosin?? potrivit
scopului activit??ii ei”
Capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere în momentul
aprob?rii statutului sau regulamentului ei, iar în cazurile când urmeaz? s?
func?ioneze pe baza regulamentului general privind organiza?iile de stat,
respectiv – din momentul public?rii de c?tre organul competent a hot?rârii
de înfiin?are a ei. Dac? statutul urmeaz? s? fie înregistrat, capacitatea
de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere din momentul înregistr?rii.
Toate actele juridice care nu sunt încheiate în vederea realiz?rii
scopului persoanei juridice sunt sanc?ionate cu nulitatea.
Incapacitatea de a încheia acte juridice trebuie s? fie expres
prev?zut? de lege, iar textele de lege prin care sunt reglementate astfel
de excep?ii sunt de strict? interpretare ?i aplicare.
Fa?? de no?iunea ?i reglement?rile legale privitoare la capacitatea de
a încheia acte juridice civile, se poate concluziona c? aceast? capacitate
este o stare de drept în compara?ie cu discern?mântul care este o stare de
fapt care se apreciaz? de la persoan? la persoan?, în func?ie de
aptitudinea ?i puterea psihointelectual? a acesteia de a aprecia între bine
?i r?u, licit ?i ilicit, moral ?i imoral, etc.[7]
Consim??mântul
Corela?ia dintre consim??mânt ?i voin?a juridic?
Pentru ca un act juridic s? ia fiin?? ?i s? produc? efecte, este
absolut necesar? existen?a unei voin?e care s?-l creeze, deoarece actul
juridic este manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte
juridice, adic? de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport
juridic civil.
Privit? în realitatea ei psihologic?, voin?a este un fenomen complex
care cuprinde în con?inutul ei st?ri intelective (senza?ii, percep?ii,
gândire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i st?ri volitive
(reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de decizii)[8]
?i sub aspectul ei juridic voin?a este un fenomen complex, deoarece
structura ei este format? din dou? elemente: consim??mânt ?i cauz? a
(scop).
Corela?ia care exist? a?adar, între voin?? ?i consim??mânt este de
tipul întreg parte, voin?a alc?tuind întregul, iar consim??mântul o parte a
acestuia.
Formarea ?i principiile voin?ei juridice
Ceea ce îi determin? pe oameni s? încheie acte juridice este nevoia lor
de a-?i satisface cerin?ele de ordin material ?i spiritual ale vie?ii
cotidiene. Aceasta înseamn? c? orice act de voin?? urm?re?te realizarea
unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor se formeaz? motivele ac?iunilor
omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l îndeamn? pe om s?-
?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint? ceea ce omul tinde s?
realizeze. Tocmai aceast? tr?s?tur? a ac?iunii omene?ti, de a urm?ri
con?tient realizarea unui anumit scop, ne îng?duie s? denumim ac?iunea sa
ca act de voin??.
Cânt?rind motivele care o îndeamn? s? ac?ioneze, persoana delibereaz?
pân? când intervine motivul determinant care antreneaz? hot?rârea de a o
încheia actul juridic proiectat.
În procesul psihologic de formare a consim??mântului distingem, prin
urmare, mai multe etape, ?i anume: reflectarea nevoilor în con?tiin??,
apari?ia sub - impulsul lor – a motivelor care îndeamn? la ac?iune;
deliberarea; interven?ia motivului determinant care este reprezentarea
intelectual? a scopului principal, urm?rit ?i, în fine hot?rârea de a
încheia actul juridic necesar pentru împlinirea scopului urm?rit, adic?
pentru împlinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al
procesului psihologic de formare a voin?ei juridice.
Din punct de vedere juridic intereseaz? numai interven?ia motivului
determinant ?i hot?rârea de a încheia actul juridic, care constituie cele
dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume:
a) consim??mântul, care înseamn? hot?rârea de a încheia actul juridic;
b) cauza prin care se în?elege scopul concret urm?rit prin încheierea
actului respectiv, scop a c?rui reprezentare intelectual? a
constituit motivul determinant ale încheierii actului juridic
civil.
Doctrina juridic? civil? consacr? dou? principii ce guverneaz? voin?a
juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor juridice civile, cunoscut
?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i principiul voin?ei reale,
numit ?i principiul voin?ei interne.
De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? încheie orice
acte juridice, dar respectând legea ?i bunele moravuri. Cu respectarea
legii ?i a regulilor de moral?, subiectele de drept civil pot s? dea
actului juridic încheiat, con?inutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea,
libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au încheiat.
Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica,
transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, voin?a trebuie s?
fie exteriorizat? de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte,
voin?a intern? trebuie manifestat? în exterior pentru a fi cunoscut? de
alte persoane. Voin?a juridic? cuprinde, a?adar, dou? elemente: voin?a
intern? (real?) ?i voin?a declarat? (exteriorizat?). Pentru a putea da
na?tere la efecte juridice între voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie s?
existe o concordan?? deplin?. Exist? îns? cazuri în care nu exist?
concordan?? între voin?a ?i cea intern?, situa?ie în care se ridic?
problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate.
Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mântului
Consim??mântul este condi?ia esen?ial?, de fond, prev?zut? de lege,
pentru validitatea actului juridic civil.
Prin consim??mânt se în?elege hot?rârea unei persoane de a se obliga
juridice?te ?i manifestarea în exterior a acestei hot?râri. Consim??mântul
este în aceast? accep?iune, un element fundamental ?i necesar al oric?rui
act juridic civil.
Într-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvântului prin
consim??mânt se desemneaz? acordul de voin?? al p?r?ilor, în actele
juridice bilaterale ?i multilaterale.[9]
Pentru a fi valabil consim??mântul trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ,
urm?toarele cerin?e:
a) hot?rârea de a încheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. Atâta
timp cât consim??mântul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnifica?ie
juridic?.
Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce încheie
actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, când manifestarea de
voin?? trebuie s? îmbrace o form? special?.
Modurile de exteriorizare a consim??mântului sunt variate. Vorbele ?i
înscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar în afar? de declara?ia expres?,
f?cut? verbal, în scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea
unui taxi, consim??mântul se mai poate manifesta ?i prin s?vâr?irea unei
ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, începerea execut?rii unui mandat din care
rezult? în mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea
unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor în anumite locuri ce le sunt
rezervate).
În literatura de specialitate, ca ?i în practica judiciar? s-a pus
problema valorii juridice a t?cerii. În principiu t?cerea prin ea îns??i nu
poate valora consim??mântul.
Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri în care t?cerea valoreaz?
consim??mântul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin
contractul de loca?iune, locatarul r?mâne ?i este l?sat în posesia bunului,
loca?iunea se consider? reînnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune.
T?cerea mai poate valora consim??mântul atunci când p?r?ile atribuie
t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mânt sau o astfel de semnifica?ie
rezult? din obicei.
b) consim??mântul trebuie s? provin? de la o persoan? care are
discern?mânt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii
manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia
consecin?ele actului juridic pe care le încheie.
Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au
discern?mânt. Minorii pân? la vârsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii
mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au
discern?mântul necesar s? încheie acte juridice civile, fie datorit?
vârstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?.
Între 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrâns? ?i în
aceast? perioad? discern?mântul lor juridic este în curs de formare. Ei au
discern?mânt, îns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru
care actele lor juridice sunt încuviin?ate în prealabil de ocrotitorii lor
legali.
c) consim??mântul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte
juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De
aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur
amicale, precum ?i cele încheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei
realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii
juridice. În aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?,
fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te.
d) Consim??mântul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mânt.
Caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului poate fi alterat de
anumite împrejur?ri denumite vicii de consim??mânt. Într-adev?r, potrivit
dispozi?iilor art, c civ “consim??mântul nu este valabil când este dat prin
eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz?
caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului sunt: eroarea, dolul,
violen?a ?i leziunea.
Viciile de consim??mânt
Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la încheierea
unui act juridic. În raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea
poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mântul sau poate s? nu
aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere
juridic. Rezult?, a?adar, c? în func?ie de efectele la care d? na?tere,
eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de
voin??, eroare-viciu de consim??mânt ?i eroare indiferent?.
Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea împiedicând
formarea actului juridic. Acest fel de eroare se întâlne?te în cazul în
care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? încheie
un act juridic de vânzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? încheie un act
juridic de dona?ie, precum ?i în cazul în care eroarea cade asupra
identit??ii obiectului, respectiv, o parte crede c? obiectul actului
juridic este un apartament, iar cealalt? parte c? obiectul actului îl
constituie o garsonier?.
Eroarea obstacol împiedicând formarea actului juridic echivaleaz? cu
lipsa consim??mântului ceea ce atrage dup? sine nulitatea actului juridic
civil încheiat sub imperiul acestei erori.
Eroarea viciaz? consim??mântul în dou? cazuri ?i anume: când eroarea cade
asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor calit??i
care au fost determinante la încheierea actului juridic ?i f?r? de care –
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3
|