Ðåôåðàòû

Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

INTRODUCERE

Na?terea unui raport juridic civil concret presupune existen?a unei

norme juridice civile ca premis? necesar? ?i obligatorie prin care

raporturile sociale devin raporturi juridice abstracte, precum ?i

producerea unui fapt juridic de care legea civil? leag? na?terea

modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.

Devin izvoare ale raporturilor juridice civile concrete numai acele

fapte de care norma juridic? civil? leag? producerea de efecte juridice,

ele devenind prin aceasta fapte juridice.

Se poate concluziona c? prin izvor al raportului juridic civil concret

se în?elege o împrejurare (act sau fapt) de care legea civil? leag?

na?terea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.

No?iunea ?i clasificarea actelor juridice civile

Defini?ia actului juridic civil

Prin act juridic civil se în?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu

inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite

sau stinge un raport juridic civil concret.[1]

Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele

elemente caracteristice:

1. Actul juridic este înainte de toate, o manifestare de voin?? a unei

sau mai multor persoane fizice sau juridice;

2. Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte

juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi

juridice civile concrete.

În literatura de specialitate, practica judiciar? ?i chiar în

legisla?ia civil? termenul de act juridic este folosit în dou? sensuri.

Într-un prim sens actul juridic desemneaz? îns??i manifestarea de voin?? în

scopul de a produce efecte juridice, adic? îns??i opera?ia juridic? ce se

încheie (negotium). În cel de al doilea sens, actul juridic desemneaz?

înscrisul constatator al opera?iunii juridice (innstrumentum) f?cute de

p?r?i în vederea pronun??rii unui mijloc de prob? într-un eventual litigiu.

Pentru evitarea oric?ror confuzii cu privire la cele dou? accep?iuni

este indicat ca termenul de act juridic s? fie folosit pentru desemnarea

opera?iei juridice (negotium), iar pentru desemnarea înscrisului

constatator ale acestei opera?ii juridice (instrumentum) s? fie utilizat

termenul de înscris.

Clasificarea actelor juridice civile

Concep?ia de act juridic civil este rezultatul unui proces de

generalizare ?i abstractizare a tr?s?turilor comune tuturor actelor

juridice civile care se întâlnesc în circuitul civil.

Datorit? regimului juridic diferit pe care îl au diferite categorii de

acte juridice civile, atât în literatura de specialitate, cât ?i în

practica judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac?

clasificarea actelor juridice civile.

La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar

fi num?rul p?r?ilor între care se încheie actul, con?inutul, cauza, forma,

modul de executare, efectele actelor etc.

În continuare vor fi înf??i?ate principalele categorii de acte

juridice civile:

1. Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale.

Aceast? clasificare are la baz? criteriul num?rului p?r?ilor

participante la actul juridic.

Actele juridice unilaterale sunt produsul manifest?rii de voin?? a

unei singure p?r?i.

Actul juridic bilateral reprezint? voin?a concordant? a dou? p?r?i,

iar cel multilateral este rezultatul acordului de voin?? a trei sau mai

multe p?r?i.

Actul juridic unilateral fiind rezultatul voin?ei unei singure p?r?i

sunt mai rare. Intr? în aceast? categorie testamentul, promisiunea public?

de recompens?, acceptarea unei mo?teniri, renun?area la mo?tenire,

confirmarea unui act juridic anulabil etc.

Actele bilaterale ?i multilaterale se mai numesc conven?ii sau

contracte, termeni echivalen?i ?i folosi?i unul pentru altul în limbajul

juridic curent. Sunt acte bilaterale, spre exemplu, contractul de vânzare-

cump?rare, contractul de schimb, contractul de dona?ie, contractul de

împrumut etc. Exemplul tipic de contact multilateral este contractul de

societate civil?.

Clasificarea actelor juridice în unilaterale ?i bilaterale nu trebuie

confundat? cu clasificarea contractelor în unilaterale ?i bilaterale.

Astfel, unilateral care este un act juridic bilateral, fiind rodul voin?ei

a dou? p?r?i, d? na?tere la obliga?ii numai pentru una din p?r?i, cum este

spre exemplu contractul de dona?ie, împrumut de folosin??, pe când

contractul bilateral sau sinalagmatice dau na?tere la obliga?ii pentru

ambele p?r?i, precum ar fi, contractul de vânzare-cump?rare, contractul de

schimb etc.

Rezult?, a?adar, c? în timp ce toate contractele, inclusiv cele

unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau

multilaterale, în schimb, actele juridice unilaterale nu sunt contracte,

ele fiind rezultatul manifest?rii unilaterale de voin??.[2]

Clasificarea actelor juridice în unilaterale, bilaterale ?i

multilaterale prezint? importan?? sub aspectul aprecierii valabilit??ii lor

din punct de vedere al voin?elor. Astfel, actele unilaterale sunt valabile

prin manifestarea voin?ei unei singure p?r?i, în timp ce pentru

valabilitatea actelor bilaterale ?i multilaterale trebuie s? existe dou?

sau mai multe voin?e juridice.

Regimul juridic al viciilor de consim??mânt este diferit, în func?ie

de cele dou? categorii de acte. Într-adev?r eroarea ca viciu de

consim??mânt se poate întâlni atât la actele unilaterale, cât ?i la cele

bilaterale ?i multilaterale, pe când dolul ?i violen?a se întâlnesc de

regul?, numai la actele bilaterale ?i multilaterale.

2. Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros

La baza acestei clasific?ri st? scopul urm?rit de p?r?i la încheierea

actului juridic civil.

Actele cu titlu gratuit sunt actele prin care se procur? uneia din

p?r?i un folos patrimonial ca aceasta din urm? s? fie obligat?, la rândul

ei, la un echivalent. Sunt acte cu titlu gratuit, testamentul, dona?ia,

comodatul, mandatul gratuit etc.

La rândul lor actele cu titlu gratuit se împart în libert??i ?i acte

dezinteresate. Libert??ile sunt acte cu titlu gratuit prin care o persoan?

î?i mic?oreaz? propriul s?u patrimoniu, f?r? a primi în schimb un

echivalent cum este, de pild?, dona?ia. Actele dezinteresate sunt acele

acte prin care o persoan? face alteia un serviciu, f?r? a mic?ora propriul

s?u patrimoniu, cum ar fi, spre exemplu, mandatul remunerat, împrumutul

f?r? dobând?, depozitul gratuit etc.

Actele cu titlu oneros sunt acele acte prin care o persoan? procur?

alteia un folos patrimonial în schimbul unui echivalent, fiecare din p?r?i

urm?rind un avantaj economic. În leg?tur? cu defini?ia contractului oneros,

în art cccc se arat?: “contractul oneros este acela în care fiecare parte

voie?te a-?i procura un avantaj”. Sunt contracte cu titlu oneros,

contractul de vânzare-cump?rare, contractul de antrepriz?, contractul de

loca?iune etc.

Împ?r?irea actelor juridice în gratuite ?i oneroase prezint interes

juridic din mai multe puncte de vedere. Astfel, atât sub aspectul

capacit??ii de a încheia actele cu titlu gratuit cât ?i al exigen?elor de

form? ale acelora?i acte, legea prevede condi?ii mult mai severe, în raport

cu actele cu titlu oneros. De asemenea, pentru actele cu titlu oneros prin

lege, sunt stabilite condi?ii mult mai severe sub aspectul r?spunderii

p?r?ilor, iar obliga?iile p?r?ilor sunt mai am?nun?it ?i mai exigent

reglementate, fa?? de actele cu titlu gratuit.

În func?ie de momentul în care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele

juridice se împart în acte între vii ?i acte pentru cauz? de moarte. Actele

care se încheie pentru a-?i produce efectele în timpul vie?ii celor de la

care eman? se numesc acte între vii (inter vivos). Ele sunt marea

majoritate a actelor juridice. Dimpotriv?, actele care se încheie pentru a-

?i produce efectele numai dup? moarte, se numesc acte pentru cauz? de

moarte (mortis cauza). Exemplu tipic de acte pentru cauz? de moarte este

testamentul prin care testatorul dispune de bunurile ce le va l?sa la

deces. Testamentul este numit ?i act de ultim? voin??, fiindc? pân? la

moarte, poate fi oricând modificat ori revocat.

Clasificarea actelor juridice între vii ?i pentru cauz? de moarte

prezint? interes din punct de vedere juridic, sub aspectul formei în care

se încheie. Astfel, actele pentru cauz? de moarte sunt acte solemne, în

timp ce actele între vii sunt solemne numai ca excep?ie. De asemenea,

actele pentru cauz? de moarte sunt supuse unor reglement?ri mai restrictive

în ceea ce prive?te capacitatea de a dispune ?i uneori, chiar ?i cu privire

la capacitatea de a primi.

4. Acte constitutive, translative ?i declarative

La baza acestei clasific?ri se afl? criteriul efectului produs de actul

juridic.

Actul contitutiv este acel act juridic care d? na?tere la un drept

subiectiv civil ce n-a existat anterior. Sunt acte juridice civile

constitutive, actul de constituire a unui uzufruct, a unei ipoteci etc.

Actele translative sunt actele ce au ca efect transmiterea unui drept

subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu. Marea majoritate a

actelor juridice civile sunt translative cum ar fi spre exemplu,

contractul de vânzare-cump?rare, dona?ia, cesiunea de crean?? etc.

Sunt acte declarative cele care au ca efect recunoa?terea,

definitivarea ori consolidarea unui drept subiectiv civil preexistent. Ele

definitiveaz? drepturi ?i obliga?ii ale p?r?ilor ce au existat anterior

încheierii actului. Fac parte din aceast? categorie partajul (împ?r?eala),

actul confirmativ pentru care o persoan? renun?? la dreptul de a invoca

nulitatea relativ?.

Interesul juridic al acestei clasific?ri const? în aceea c? actele

constitutive ?i translative produc efecte numai pentru viitor, în timp ce

actele declarative produc efecte ?i pentru trecut.

5. Dup? importan?a lor actele juridice civile se împart în acte de

conservare, de administrare ?i de dispozi?ie

Actele juridice de conservare sunt actele prin care se urm?re?te

preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Intr? în aceast?

categorie actele prin care se întrerupe prescrip?ia, înscrierea unei

ipoteci, soma?ia etc. Prin astfel de acte, în schimbul unei cheltuieli

minime se p?streaz? sau se salveaz? un drept de o valoare mai mare.

Actele juridice de administrare sunt acele acte prin care se

realizeaz? o normal? punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu.

Sunt acte de administrare încasarea veniturilor, perceperea fructelor,

asigurarea unui bun, repara?iile de între?inerea a unui bun etc.

Actele de dispozi?ie sunt acele acte prin care se înstr?ineaz? bunuri,

se constituie drepturi reale, principale sau accesorii asupra bunurilor ori

se renun?? la drepturi. Fac parte din aceast? categorie contractul de

vânzare-cump?rare, de schimb, de dona?ie, constituirea unui drept de

uzufruct, a unei ipoteci, remiterea de dona?ie.

Aceast? clasificare prezint? importan?? în materie de reprezentare ?i

capacitate. Întinderea puterilor de reprezentare ale p?rin?ilor ?i

tutorilor depind de categoria de acte luate în considerare. Astfel, actele

de conservare pot fi încheiate valabil chiar de persoane lipsite de

capacitate de exerci?iu. Actele de administrare se încheie în numele ?i pe

seama celui lipsit de capacitate de exerci?iu, de reprezentantul s?u legal

– p?rinte sau tutore – f?r? a fi nevoie pentru validitatea lor de

încuviin?are din partea autorit??ii tutelare.

Clasificarea prezint? interes ?i în ceea ce prive?te întinderea

împuternicirilor mandatarului. Mandatul general este valabil numai pentru

actele de conservare ?i administrare, iar pentru actele de dispozi?ie

trebuie s? existe un mandat special.

5. În func?ie de modul lor de încheiere, actele juridice civile se

clasific? în acte consensuale, solemne, formale ?i reale.

Actele consensuale sunt acele acte care iau na?tere în mod valabil

prin simpla manifestare de voin?? a p?r?ilor, f?r? a fi necesar

îndeplinirea vreunei formalit??i. În dreptul nostru civil func?ioneaz?

regula consensualit??ii actelor juridice civile, în sensul c? ele sunt

valabile prin simpla manifestare de voin??. Marea majoritate a actelor

juridice civile sunt consensuale.

Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea c?rora legea cere

expres încheierea lor într-o anumit? form?. Intr? în aceast? categorie,

testamentul, dona?ia, contractul de ipotec? etc.

Actele reale sunt acele acte în care manifestarea de voin??, este

înso?it? de remiterea (predarea) bunului. Intr? în aceast? categorie

contractul de împrumut, de depozit, gajul etc.

Utilitatea distinc?iei dintre actele consensuale solemne ?i reale se

manifest? în aceea c? nerespectarea formei la actele solemne (formale) este

sanc?ionat? cu nulitatea absolut?, în vreme ce actele consensuale sunt

valabile indiferent de forma în care au fost încheiate. Încheierea actelor

juridice solemne prin mandatar presupune ca ?i procura s? fie f?cut? în

form? solemn?, ceea ce nu se cere în cazul actelor consensuale.

De asemenea, regimul probator este diferit pentru toate cele trei

categorii de acte.

6. Clasificarea actelor juridice civile în acte patrimoniale ?i acte

nepatrimoniale se face în func?ie de con?inutul lor:

Actul juridic patrimonial este actul al c?rui con?inut este

susceptibil de a fi evaluat în bani. Intr? în aceast? categorie actele

juridice civile privesc drepturile reale ?i drepturi de crean??.

Actul juridic nepatrimonial este acela al c?rui con?inut nu poate fi

evaluat în bani. Ele privesc drepturile nepatrimoniale.

Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic în

materia nulit??ilor ?i a ocrotirii persoanelor incapabile.

7. Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil

(termen, condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate

de modalit??i.

Actul juridic pur ?i simplu este actul care nu este afectat de

modalit??i. Intr? în aceast? categorie c?s?toria, adop?ia, recunoa?terea

filia?iei, op?iunea succesoral?.

Actele afectate de modalit??i este actul care cuprinde o modalitate,

adic? un termen, o condi?ie sau o sarcin?, în func?ie de care începe sau

înceteaz? s?-?i produc? efectele. Sunt acte juridice civile afectate de

modalit??i contractul de împrumut, contractul de vânzare cu clauz? de

între?inere, contractul de asigurare, contractul de dona?ie cu sarcin?,

etc.

Importan?a acestei clasific?ri se manifest? sub aspectul

valabilit??ii, în sensul c? în cazul actelor juridice civile de a c?ror

esen?? este existen?a unei modalit??i, lipsa acesteia atrage dup? sine

ineficien?a actului. De asemenea, sub aspectul efectelor, la actele pure ?i

simple, efectele se produc imediat, definitiv ?i irevocabil, în timp ce la

actele afectate de modalit??i, producerea sau încetarea efectelor depinde

de un eveniment viitor care este termenul sau condi?ia.

8. Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii

La baza acestei clasific?ri se afl? raportul ce exist? între ele.

Actele juridice principale sunt acele acte care au o existen?? de sine

st?t?toare independent? de vreo leg?tur? cu alte acte. Majoritatea actelor

juridice de drept civil sunt acte principale în sensul c? regimul lor

juridic nu este dependent de al altor acte juridice.

Actele juridice accesorii sunt acele acte care nu au o existen?? de

sine st?t?toare, soarta lor juridic? depinzând de soarta unui act juridic

principal. A?a sunt spre exemplu, contractele prin care se constituie

garan?ii, cum ar fi fidejusiunea, amanetul, ipoteca, sunt acte accesorii în

raport cu actul generator al obliga?iei garantate.

Importan?a acestei clasific?ri se manifest? pe planul examin?rii

validit??ii ?i eficacit??ii acestor acte, soarta juridic? a actelor

accesorii depinzând întrutotul de soarta juridic? a actelor principale.

În raport cu cauza sau scopul lor, actele juridice civile pot fi

împ?r?ite în acte cauzale ?i acte abstracte.

Actul cauzal este acela pentru a c?rui validitate nu este necesar

examinarea cauzei. Sunt acte abstracte titlurile de valoare, adic?

înscrisurile în care sunt încorporate drepturi de crean??, cum ar fi, spre

exemplu, obliga?iunile cec, cambiile, conosamentele.

Importan?a acestei clasific?ri const? în aceea c? la actele cauzale,

cauza fiind un element esen?ial pentru valabilitatea lor, lipsa,

falsitatea, ilicitatea ori imoralitatea cauzei sunt sanc?ionate cu

nulitatea actelor respective, în timp ce actele abstracte fiind deta?ate de

cauza lor, absen?a, nerealizarea, ilicitatea sau imoralitatea cauzei nu au

nici o înrâurire asupra valabilit??ii lor.

9. În func?ie de modul cum pot fi încheiate, actele juridice civile se

împart în acte strict personale ?i acte încheiate prin reprezentare.

Actele juridice personale sunt acele acte care nu pot fi încheiate

decât personal, nefiind susceptibile a fi încheiate prin reprezentant.

Astfel de acte sunt testamentul, c?s?toria, recunoa?terea filia?iei, etc.

Actele juridice încheiate printr-un reprezentare sunt actele juridice

ce se încheie de o alt? persoan? în calitate de reprezentant.

Importan?a acestei clasific?ri const? în aceea c? actele strict

personale constituind excep?ia, sunt guvernate de norme juridice ce cuprind

unele reguli speciale ce sunt de strict? interpretare ?i aplicare. De

asemenea, în timp ce valabilitatea actului juridic strict personal se

apreciaz? numai în raport de persoana sau persoanele ce le încheie, la

actele încheiate prin reprezentant se apreciaz? ?i prin persoana

reprezentantului.

10. Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se

clasific? în acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)

Sunt acte juridice numite sau tipice acele care au o denumire

stabilit? de legisla?ia civil?, precum ?i o reglementare proprie. Marea

majoritate a actelor juridice civile sunt numite, cum ar fi, spre exemplu,

contractul de vânzare-cump?rare, mandatul, loca?ie, depozit, etc.

Prin acte juridice nenumite se în?eleg acele acte care nu sunt

nominalizate ?i nu au o reglementare proprie în legisla?ia civil?. Un

asemenea act juridic civil este contractul de vânzare cu clauz? de

între?inere.

Clasificarea actelor numite ?i nenumite prezint? importan?? juridic?

sub aspectul regulilor aplicabile celor dou? categorii de acte. Astfel,

actelor juridice civile nenumite li se aplic? regulile generale ce

reglementeaz? actele juridice sau ale celui cu care are mai mult?

asem?nare.[3]

11. Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte

cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.

Actele cu executare imediat? sunt acele acte a c?ror executare se

produce o singur? dat?, printr-o singur? presta?ie din partea debitorului.

Fac parte din aceast? categorie, darul manual, vânzarea-cump?rarea unui

bun, când pe loc se pl?te?te pre?ul ?i se pred? bunul.

Actele juridice cu executare succesiv? sunt acele acte a c?ror

executare se realizeaz? prin mai multe presta?ii succesive. Intr? în

aceast? categorie, contractul de rent? viager?, dona?ia cu sarcina

între?inerii, vânzarea-cump?rarea în rate etc.

Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic sub

aspectul sanc?iunilor ce se aplic? în caz de neexecutare. Astfel, în timp

ce contractele sinalagmatice cu executare imediat? li se aplic?

rezolu?iunea pentru neexecutarea culpabil? sau necorespunz?toare,

contractelor sinalagmatice cu executare succesiv? li se va aplica

rezilierea. De asemenea, în cazul actelor juridice cu executare succesiv?,

pentru fiecare presta?ie curge o prescrip?ie extinctiv? distinct?.

12. În func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor în stabilirea con?inutului actului

juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.

Actele juridice subiective se caracterizeaz? prin aceea c? întreg

con?inutul lor este stabilit prin voin?a p?r?ilor care le-au încheiat.

Acestea sunt marea majoritate a actelor de drept civil.

Actele juridice condi?ie sunt acele acte al c?ror con?inut este

predeterminat de norme imperative, p?r?ile actelor juridice exprimându-?i

voin?a numai în privin?a na?terii lor. Exemplu de act juridic condi?ie este

c?s?toria.

Aceast? clasificare prezint? importan?? din punct de vedere al

aprecierii condi?iilor de validitate ale celor dou? acte. Astfel,

con?inutul actelor juridice condi?ie fiind reglementat în mod imperativ de

lege, valabilitatea lor se apreciaz? în limitele acestor norme juridice

imperative, în vreme ce aprecierea valabilit??ii actelor subiective al

c?ror con?inut este stabilit de p?r?i se face în limite mai largi.

Pe de alt? parte, în timp ce actele juridice condi?ie nu pot fi decât

cele stabilite ?i reglementate de lege, actele subiective nu se limiteaz?

numai la cele expres reglementate de lege.

Condi?iile de valabilitate ale actelor juridice civile.

Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?,

condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:

o Capacitatea de a contracta;

o Consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?;

o Un obiect determinat;

o O cauz? licit?.

În leg?tur? cu aceste prevederi se impun a fi f?cute unele preciz?ri.

Astfel, de?i textul se refer? la conven?ii, condi?iile enumerate sunt

necesare ?i valabile pentru toate actele juridice, indiferent c? acestea

sunt unilaterale sau bilaterale. Pe de alt? parte, de?i textul se refer? la

consim??mântul valabil al p?r?ii care se oblig?, totu?i toate p?r?ile

actului juridic, inclusiv creditorul, trebuie s? exprime un consim??mânt

valabil.

De asemenea actul juridic este valid nu numai când obiectul este

determinat, ci ?i atunci când acest obiect este doar determinabil, iar în

ceea ce prive?te cauza nu este suficient ca s? fie numai licit?, ci în plus

trebuie s? fie real? ?i corespunz?toare regulilor de moral?.[4]

În afara condi?iilor ar?tate mai sus, o condi?ie esen?ial? pentru

validitatea actelor juridice o constituie forma pentru actele formale sau

solemne.

Pe lâng? condi?iile esen?iale, actul juridic poate cuprinde ?i

condi?ii neesen?iale sau întâmpl?toare, a c?ror lips? nu poate influen?a

valabilitatea actelor juridice, cum ar fi, spre exemplu, modalit??ile

actului juridic (termenul ?i condi?ia).

No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de validitate ale actului juridic

civil.

În literatura de specialitate, condi?iile esen?iale de validitate ale

actelor juridice au fost desemnate ?i prin termenul de elemente

esen?iale.[5] Nu credem c? ar fi vreo gre?eal? ca pentru desemnarea

termenului de condi?ii esen?iale de validitate ale actelor juridice ?i

expresia “cerin?ele esen?iale de validitate ale actului juridic”.

Prin condi?ii de validitate ale actului juridic trebuie s? de

în?eleag? toate cerin?ele sau elementele prev?zute de lege sau stabilite de

p?r?i pentru validitatea actului juridic civil.

Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup?

mai multe criterii. Astfel, în func?ie de aspectele la care se refer?

deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt

cele care privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc

forma de exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o îmbrac? acest

con?inut.

În func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se

împart în esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele

condi?ii care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, pentru îns??i

validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau

nu prezente în structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra

valabilit??ii acestuia.

În sfâr?it, condi?iile actului juridic civil se mai pot clasifica, în

func?ie de sanc?iunea ce intervine în caz de nerespectare a lor, în

condi?iile de validitate a c?ror nerespectare se sanc?ioneaz? cu nulitatea

actului ?i condi?ii de eficacitate a c?ror nerespectare prive?te doar

eficacitatea actului, f?r? nici o înrâurire asupra valabilit??ii actului

juridic civil.

Capacitatea de a încheia actul juridic civil

No?iune ?i reglementare legal?.

Capacitatea de a încheia acte juridice civile este una din condi?iile

de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.

Prin capacitate de a încheia acte juridice civile se în?elege

aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i

obliga?ii civile, prin încheierea de acte de drept civil.[6] Conceput? în

acest fel, capacitatea de a încheia acte juridice civile se înf??i?eaz? ca

o parte a capacit??ii de folosin?? a persoanei fizice ?i juridice, în

sensul posibil (aptitudinii) de a avea drepturi ?i obliga?ii civile, precum

?i ca o premis? a capacit??ii de exerci?iu, al?turi de discern?mânt, de a

dobândi drepturi subiective civile ?i obliga?ii prin încheierea de acte

juridice civile. Cu alte cuvinte, capacitatea de a încheia acte juridice

civile se întemeiaz? atât pe ideea de a dobândi prin încheierea de acte

juridice civile.

Sub aspectul reglement?rii legale în articol …. Enumerându-se

condi?iile esen?iale pentru validitatea unui act juridic, la pct 1 se

prevede expres capacitatea de a contracta. În afara acestui text de lege,

capacitatea de a încheia acte juridice civile mai este reglementat? de art

… , potrivit c?ruia “poate contracta orice persoan? ce nu este declarat?

incapabil? de lege” ?i art …., care enumer? persoanele incapabile de a

încheia contracte ?i anume minorii, interzi?ii, precum ?i to?i acei c?rora

legea le-a prohibit oarecare contracte.

Unele reglement?ri privind capacitatea de a încheia acte juridice

civile au ca obiect diferite categorii de acte juridice civile. Astfel,

potrivit dispozi?iilor art… , minorul de 16 ani poate dispune prin

testament de jum?tate din bunurile de care poate dispune potrivit legii

persoana major?, iar în art … se consacr? principiul potrivit c?ruia

“orice persoan? este capabil? de a face testament, dac? nu este oprit? de

lege”. De asemenea, în toat? materia contractelor de vânzare-cump?rare

potrivit art …. “Pot cump?ra ?i vinde to?i c?rora nu le este oprit prin

lege”

Principiul capacit??ii ?i excep?ia de la acest principiu

Regula în aceast? materie, consacrat? în doctrin? ?i stabilit? ?i de

practica judec?toreasc? este c? orice persoan? are capacitate de a încheia

acte juridice civile, incapacit??ile constituind excep?ii de la aceast?

regul?. În leg?tur? cu aceast? regul? în articolul 12 C. Civ. Se prevede

expres c? “nimeni nu poate fi îngr?dit în capacitate de folosin?? ?i nici

lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerci?iu, decât în cazurile

?i condi?iile stabilite de lege”.

În ceea ce prive?te persoanele juridice regula capacit??ii de a

încheia acte juridice este subordonarea principiului specialit??ii

capacitatea de folosin?? consacrat? prin art. 29 din C. Civ. Potrivit

c?ruia “persoana juridic? are capacitate juridic? de folosin?? potrivit

scopului activit??ii ei”

Capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere în momentul

aprob?rii statutului sau regulamentului ei, iar în cazurile când urmeaz? s?

func?ioneze pe baza regulamentului general privind organiza?iile de stat,

respectiv – din momentul public?rii de c?tre organul competent a hot?rârii

de înfiin?are a ei. Dac? statutul urmeaz? s? fie înregistrat, capacitatea

de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere din momentul înregistr?rii.

Toate actele juridice care nu sunt încheiate în vederea realiz?rii

scopului persoanei juridice sunt sanc?ionate cu nulitatea.

Incapacitatea de a încheia acte juridice trebuie s? fie expres

prev?zut? de lege, iar textele de lege prin care sunt reglementate astfel

de excep?ii sunt de strict? interpretare ?i aplicare.

Fa?? de no?iunea ?i reglement?rile legale privitoare la capacitatea de

a încheia acte juridice civile, se poate concluziona c? aceast? capacitate

este o stare de drept în compara?ie cu discern?mântul care este o stare de

fapt care se apreciaz? de la persoan? la persoan?, în func?ie de

aptitudinea ?i puterea psihointelectual? a acesteia de a aprecia între bine

?i r?u, licit ?i ilicit, moral ?i imoral, etc.[7]

Consim??mântul

Corela?ia dintre consim??mânt ?i voin?a juridic?

Pentru ca un act juridic s? ia fiin?? ?i s? produc? efecte, este

absolut necesar? existen?a unei voin?e care s?-l creeze, deoarece actul

juridic este manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte

juridice, adic? de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport

juridic civil.

Privit? în realitatea ei psihologic?, voin?a este un fenomen complex

care cuprinde în con?inutul ei st?ri intelective (senza?ii, percep?ii,

gândire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i st?ri volitive

(reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de decizii)[8]

?i sub aspectul ei juridic voin?a este un fenomen complex, deoarece

structura ei este format? din dou? elemente: consim??mânt ?i cauz? a

(scop).

Corela?ia care exist? a?adar, între voin?? ?i consim??mânt este de

tipul întreg parte, voin?a alc?tuind întregul, iar consim??mântul o parte a

acestuia.

Formarea ?i principiile voin?ei juridice

Ceea ce îi determin? pe oameni s? încheie acte juridice este nevoia lor

de a-?i satisface cerin?ele de ordin material ?i spiritual ale vie?ii

cotidiene. Aceasta înseamn? c? orice act de voin?? urm?re?te realizarea

unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor se formeaz? motivele ac?iunilor

omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l îndeamn? pe om s?-

?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint? ceea ce omul tinde s?

realizeze. Tocmai aceast? tr?s?tur? a ac?iunii omene?ti, de a urm?ri

con?tient realizarea unui anumit scop, ne îng?duie s? denumim ac?iunea sa

ca act de voin??.

Cânt?rind motivele care o îndeamn? s? ac?ioneze, persoana delibereaz?

pân? când intervine motivul determinant care antreneaz? hot?rârea de a o

încheia actul juridic proiectat.

În procesul psihologic de formare a consim??mântului distingem, prin

urmare, mai multe etape, ?i anume: reflectarea nevoilor în con?tiin??,

apari?ia sub - impulsul lor – a motivelor care îndeamn? la ac?iune;

deliberarea; interven?ia motivului determinant care este reprezentarea

intelectual? a scopului principal, urm?rit ?i, în fine hot?rârea de a

încheia actul juridic necesar pentru împlinirea scopului urm?rit, adic?

pentru împlinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al

procesului psihologic de formare a voin?ei juridice.

Din punct de vedere juridic intereseaz? numai interven?ia motivului

determinant ?i hot?rârea de a încheia actul juridic, care constituie cele

dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume:

a) consim??mântul, care înseamn? hot?rârea de a încheia actul juridic;

b) cauza prin care se în?elege scopul concret urm?rit prin încheierea

actului respectiv, scop a c?rui reprezentare intelectual? a

constituit motivul determinant ale încheierii actului juridic

civil.

Doctrina juridic? civil? consacr? dou? principii ce guverneaz? voin?a

juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor juridice civile, cunoscut

?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i principiul voin?ei reale,

numit ?i principiul voin?ei interne.

De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? încheie orice

acte juridice, dar respectând legea ?i bunele moravuri. Cu respectarea

legii ?i a regulilor de moral?, subiectele de drept civil pot s? dea

actului juridic încheiat, con?inutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea,

libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au încheiat.

Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica,

transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, voin?a trebuie s?

fie exteriorizat? de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte,

voin?a intern? trebuie manifestat? în exterior pentru a fi cunoscut? de

alte persoane. Voin?a juridic? cuprinde, a?adar, dou? elemente: voin?a

intern? (real?) ?i voin?a declarat? (exteriorizat?). Pentru a putea da

na?tere la efecte juridice între voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie s?

existe o concordan?? deplin?. Exist? îns? cazuri în care nu exist?

concordan?? între voin?a ?i cea intern?, situa?ie în care se ridic?

problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate.

Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mântului

Consim??mântul este condi?ia esen?ial?, de fond, prev?zut? de lege,

pentru validitatea actului juridic civil.

Prin consim??mânt se în?elege hot?rârea unei persoane de a se obliga

juridice?te ?i manifestarea în exterior a acestei hot?râri. Consim??mântul

este în aceast? accep?iune, un element fundamental ?i necesar al oric?rui

act juridic civil.

Într-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvântului prin

consim??mânt se desemneaz? acordul de voin?? al p?r?ilor, în actele

juridice bilaterale ?i multilaterale.[9]

Pentru a fi valabil consim??mântul trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ,

urm?toarele cerin?e:

a) hot?rârea de a încheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. Atâta

timp cât consim??mântul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnifica?ie

juridic?.

Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce încheie

actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, când manifestarea de

voin?? trebuie s? îmbrace o form? special?.

Modurile de exteriorizare a consim??mântului sunt variate. Vorbele ?i

înscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar în afar? de declara?ia expres?,

f?cut? verbal, în scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea

unui taxi, consim??mântul se mai poate manifesta ?i prin s?vâr?irea unei

ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, începerea execut?rii unui mandat din care

rezult? în mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea

unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor în anumite locuri ce le sunt

rezervate).

În literatura de specialitate, ca ?i în practica judiciar? s-a pus

problema valorii juridice a t?cerii. În principiu t?cerea prin ea îns??i nu

poate valora consim??mântul.

Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri în care t?cerea valoreaz?

consim??mântul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin

contractul de loca?iune, locatarul r?mâne ?i este l?sat în posesia bunului,

loca?iunea se consider? reînnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune.

T?cerea mai poate valora consim??mântul atunci când p?r?ile atribuie

t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mânt sau o astfel de semnifica?ie

rezult? din obicei.

b) consim??mântul trebuie s? provin? de la o persoan? care are

discern?mânt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii

manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia

consecin?ele actului juridic pe care le încheie.

Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au

discern?mânt. Minorii pân? la vârsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii

mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au

discern?mântul necesar s? încheie acte juridice civile, fie datorit?

vârstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?.

Între 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrâns? ?i în

aceast? perioad? discern?mântul lor juridic este în curs de formare. Ei au

discern?mânt, îns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru

care actele lor juridice sunt încuviin?ate în prealabil de ocrotitorii lor

legali.

c) consim??mântul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte

juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De

aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur

amicale, precum ?i cele încheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei

realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii

juridice. În aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?,

fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te.

d) Consim??mântul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mânt.

Caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului poate fi alterat de

anumite împrejur?ri denumite vicii de consim??mânt. Într-adev?r, potrivit

dispozi?iilor art, c civ “consim??mântul nu este valabil când este dat prin

eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz?

caracterul con?tient ?i liber al consim??mântului sunt: eroarea, dolul,

violen?a ?i leziunea.

Viciile de consim??mânt

Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la încheierea

unui act juridic. În raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea

poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mântul sau poate s? nu

aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere

juridic. Rezult?, a?adar, c? în func?ie de efectele la care d? na?tere,

eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de

voin??, eroare-viciu de consim??mânt ?i eroare indiferent?.

Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea împiedicând

formarea actului juridic. Acest fel de eroare se întâlne?te în cazul în

care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? încheie

un act juridic de vânzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? încheie un act

juridic de dona?ie, precum ?i în cazul în care eroarea cade asupra

identit??ii obiectului, respectiv, o parte crede c? obiectul actului

juridic este un apartament, iar cealalt? parte c? obiectul actului îl

constituie o garsonier?.

Eroarea obstacol împiedicând formarea actului juridic echivaleaz? cu

lipsa consim??mântului ceea ce atrage dup? sine nulitatea actului juridic

civil încheiat sub imperiul acestei erori.

Eroarea viciaz? consim??mântul în dou? cazuri ?i anume: când eroarea cade

asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor calit??i

care au fost determinante la încheierea actului juridic ?i f?r? de care –

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3


© 2010 Ðåôåðàò Live