Рефераты

Главная

Иностранные языки

Инвестиции

Зоология

Журналистика

Режущий инструмент

Реклама и PR

Ресторанно-гостиничный
бизнес бытовое обслуживан

Римское право

Русский язык культура речи

Политика выборы власть

Политология политистория

Право

Юридическая психология

Финансы деньги и налоги

Философия

Теория организации

Теплотехника

Технология

Товароведение

Финансовые науки

Управленческие науки

Строительные науки

Авиация и космонавтика

Административное право

Безопасность
жизнедеятельности

Рефераты по рекламе

Рефераты по физике

Introducere

Orice fenomen social ap?rut spontan sau generat de al?i factori

necesit? studierea lui de diferite ?tiin?e ap?rute sau existente la moment

оn societatea noastr?. Adoptвnd principiul c? nimic nu se pierde totul se

transform?, din domeniul ?tiin?elor fizice, teoriei generale a dreptului,

la rвndu-i, оi revine sarcina elucid?rii evolu?iei rela?iilor ?i a

realit??ii sociale. Pentru aceasta ea utilizeaz? un ?ir de metode specifice

numai ei ca ?tiin?? juridic?. Dar pentru definirea complet? este nevoie nu

numai de metodele tradi?ionale adoptate, ci ?i de cele оntrebuin?ate de

alte discipline de grani?? ce au оntr-o oarecare m?sur? tr?s?turi comune

(istoria, politologia, psihologia, medicina, cibernetica etc.).

Оn lucrarea de fa?? ne-am propus s? ar?t?m principalele metode curente

folosite оn teoria general? a dreptului, specificul ?i modelul de ac?iune a

fiec?reia. Teoria general? fiind o ?tiin?? juridic? are ca obiectiv

definirea ?i studierea principalelor valori sociale promovate, precum ?i

particularit??ile subtile ce constituie un impediment оn оn?elegerea ?i

acceptarea lor de c?tre societate. Avвnd un spectru variat de abordare ea

las? loc deschis pentru ?tiin?ele moderne ?i viitoare pentru completarea

caren?elor observate оn societate ?i оn lume оn general. Bazвndu-ne pe

zicala c? nu exist? viitor f?r? trecut, metodele utilizate actualmente,

de?i dup? unii vor fi considerate оnvechite, vor constitui un imbold pentru

adoptarea unor metode noi de оnalt? operabilitate ?i eficacitate.

Obiectul de studiu

Obiectul ?tiin?ei juridice оl constituie studierea dreptului, a

fenomenului juridic оn toat? complexitatea sa: dreptul ca ansamblu de

norme, drepturile subiective, rela?iile juridice ?i ordinea de drept din

societate, con?tiin?? juridic?, corela?ia drept stat.

Dac? fa?? de ?tiin?ele naturii, ?tiin?a dreptului se deosebe?te prin

faptul c? are ca obiect nu natura ?i, deci, descoperirea legilor ei de

existen?? ?i manifestare, ci un aspect al vie?ii sociale ?i anume –

dreptul, apoi оn cadrul ?tiin?elor sociale ?tiin?a juridic? se distinge

(al?turi de etic?) ca fiind o ?tiin?? normativ?, deoarece fragmentul din

realizarea social? pe care-l studiaz? este reprezentat de normele juridice.

Ansamblul normelor juridice se constituie оntr-un sistem al ?tiin?elor

juridice, оn cadrul c?ruia se pot distinge, оn func?ie de sfera ?i modul de

abordare a studiului dreptului, trei grupe ?i anume:

a) ?tiin?e juridice teoretice globale;

b) ?tiin?e juridice de ramur?;

c) ?tiin?e juridice istorice.1

Оn cadrul primei grupe se оnscrie Teoria general? a dreptului ?i

statului avвnd ca obiect abordarea teoretic?, general? a dreptului ?i

statului ?i func?iile ?i formele sale de manifestare.

Teoria general? a dreptului ?i statului, ca ramur? distinct? a

?tiin?elor juridice, apare ?i se constituie, оn secolul XX-lea, оn prima sa

jum?tate ?i mai pronun?at, dup? cel de-al doilea r?zboi mondial. Aceasta nu

оnseamn? nicidecum c? abordarea teoretic?, general? a studiului ar fi fost

neglijat? pвn? la epoca contemporan?.

Dimpotriv?, a?a cum am men?ionat preocup?ri оn acest sens au existat

din cele mai vechi timpuri. Ele au avut оns? ?i au continuat s? aib? de-a

lungul secolelor un caracter, preponderent filosofic, ajungвndu-se оn

secolul al XX-lea la constituirea filosofiei dreptului ca ramur? distinct?

a filozofiei ?i ca disciplin? de оnv???mвnt destinat? studiului teoretico-

filozofic al dreptului. Оn unele ??ri o disciplin? cu acela?i subiect apare

sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.2

Pornind de la leg?tura indisolubil? оntre drept ?i stat, ceea ce face

ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti оn teoria dreptului, s? se ocupe, de

asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter

monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i

dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a

statului ?i dreptului.3

Оn principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul

unilateral f?r? studierea statului, оn a?a m?sur? cele dou? fenomene –

statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte,

no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? оn cadrul disciplinei

Teoria general? a dreptului ?i statului. Оn orice caz, teoria general? a

dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,

leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine

armonios оnchegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.

Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a

dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul оn

ansamblu оn generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? оn

оntregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte

concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate

?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor

de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept

subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale,

valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile

legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni

nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului

?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de

?tiin?a dreptului.4

O aten?ie deosebit? acord? aceast? disciplin? studierii corela?iei

dintre drept ?i putere, drept ?i stat.

Teoria general? a statului ?i dreptului este, evident, o ?tiin??,

оntrucвt ea opereaz? cu concepte, teorii, principii, legit??i, dar din alt

punct de vedere, sub alt aspect poate fi privit? ?i ca o art?, оn m?sura оn

care ea solicit? din partea juristului pe lвng? cuno?tin?e, talent,

m?estrie ?i capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i

оn?elege legit??ile.

Teoria general? a dreptului nu r?mвne la nivelul abstrac?ional, ea

are, de asemenea, o importan?? practic?, servind nemijlocit procesului de

elaborare ?i aplicare a dreptului. Оn acest scop, este studiat? tehnica

juridic? privind elaborarea ?i realizarea actelor juridice.

Ca disciplin? de оnv???mвnt teoria general? a dreptului ?i statului

are ?i un caracter de introducere оn studiul materiilor juridice. Ea poate

fi оns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar

trebui studiat? оn ultimii ani sau chiar оn ultimul an de studii, dup?

оnsu?irea majorit??ii materiilor.

Оn ce prive?te ?tiin?ele juridice de ramur?, acestea s-au constituit

pe m?sura dezvolt?rii ?i extinderii reglement?rilor juridice оn cele mai

diverse domenii ale vie?ii sociale ?i constituirii ramurilor (?i

subramurilor) de drept. Оn principiu, ramura de drept formeaz? obiectul

unei ?tiin?e juridice de ramur?. Astfel dreptului constitu?ional оi

corespunde ?tiin?a dreptului constitu?ional, dreptului civil - ?tiin?a

dreptului civil, dreptului penal – ?tiin?a dreptului penal ?.a.m.d. studiul

dreptului interna?ional constituie obiectul ?tiin?ei dreptului

interrna?ional.

Este important de re?inut c? оn denumirea curent? nu se folose?te

terminologia complet? (?tiin?a dreptului constitu?ional) ci aceea a ramurii

(drept constitu?ional, drept civil, drept interna?ional, etc.) ?i pentru a

desemna disciplina ?tiin?ific? respectiv?.

Pe m?sur? ce reglement?rile juridice abordeaz? domenii ?i aspecte noi

de reglementare, fenomen ce se manifest? tot mai evident оn epoca actual?

ca urmare a transform?rilor sociale, ?tiin?ifice ?i tehnologice, interne ?i

interna?ionale, apar ?i noi discipline ?tiin?ifice sau tendin?e de a crea

noi ramuri ale ?tiin?elor juridice. Оn acest sens se vorbe?te, bun?oar?, de

dreptul mediului оnconjur?tor, dreptului afacerilor, sau dreptul comunitar

pentru rela?iile Comunit??ii Economice Europene.5

Studiul istoric al dreptului ?i statului constituie obiectul

diferitelor ramuri ce formeaz? disciplinele sau ?tiin?ele juridice

istorice. Dup? modul оn care este abordat? cercetarea istoric? a dreptului,

оn general, оn lume, оntr-o anumit? ?ar? sau numai оn cadrul unei anumite

institu?ii se pot distinge, Istoria general? a dreptului, istoria dreptului

оntr-o anumit? ?ar?, de pild?, Istoria dreptului Republicii Moldova sau

istoria unei ramuri sau institu?ii, cum ar fi istoria dreptului penal sau

istoria dreptului de proprietate, etc. Aici trebuie s? distingem ?i

disciplina istoria doctrinelor (sau gвndirii) juridice care are ca obiect,

a?a cum reiese din denumire, analiza evolu?iei istorice a diferitelor

curente, teorii sau ?coli juridice.

La studiul fenomenului juridic о?i aduc, de asemenea, contribu?ia

unele ?tiin?e de grani??, interdisciplinare ce pot fi considerate ca

auxiliare ?tiin?elor juridice, cum sunt: criminologia, criminalistica,

medicina legal?, psihiatria juridic?, statistica juridic?, informatica sau

cibernetica juridic?. Folosind mijloacele proprii altor ?tiin?e – medicina,

psihologia, cibernetica ?.a. – acestea au un rol important оn activitatea

juridic? la diferitele ei ipostaze.

METODELE CERCET?RII ?TIIN?IFICE A FENOMENULUI JURIDIC

Considera?ii generale

Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului

care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum ar fi:

modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului, regulile

?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. Оntr-o exprimare plastic?, Mircea

Manolescu considera c? metodologia juridic? ar fi sistemul care organizeaz?

leg?turile dintre apele adвnci – uneori lini?tite, alteori tumultuoase -

din diferite regnuri juridice, aflate la atвt de deosebite niveluri ?i cu

mare accidente de teren оntre ele. Spre deosebire de alte concep?ii care

consider? c? metodologia juridic? este, de fapt, filozofia unei metodologii

juridice autonome, оn sensul independen?ei de orice concep?ie filozofic?

(“f?r? a se subordona unei anumite icoane de lume ?i via??”).

Ca ?i оn orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe

folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu

ajutorul c?rora are loc studierea dreptului оn toat? complexitatea sa.

Metodele de cercetare оn domeniul ?tiin?elor sociale s-au dezvoltat ?i

perfec?ionat ?i ele оn contextul general al impulsului dat cunoa?terii

?tiin?ifice de noua revolu?ie ?tiin?ific? contemporan?, eviden?iat mai ales

prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii ?i tehnicii de calcul.

Dac? natura opereaz? spontan, gвndirea, оn mod special cea

?tiin?ific?, ac?ioneaz? pe baz? metodic?. Metoda deci apare ca un mijloc

eficace al gвndirii. Modul оn care cugetarea omeneasc? se desf??oar?

reproduce pe cel al realit??ii.

Din momentul оn care s-a stabilit, c? drumul c?tre adev?r este mai

pre?ios decвt оns??i st?pвnirea lui, problema c?ilor pe care cugetarea le

urmeaz? ?i a mijloacelor pe care le folose?te a devenit aproape

chinuitoare.

Problema metodelor de cercetare оn domeniul ?tiin?elor sociale este

deosebit de complex? оn condi?iile dezvolt?rii contemporane, a

оntrep?trunderii diferitor ?tiin?e, inclusiv a apari?iei a a?a-numitor

discipline de grani?? sau de intersec?ie. De aceea, pe lвng? metodele

specifice fiec?rei ramuri de ?tiin?e sociale sau ale naturii – se recurge

azi la generalizarea ?i extinderea unor metode, alt?dat? proprii altor

?tiin?e. Оn aceast? ordine de idei, men?ion?m extinderea cercet?rilor

interdisciplinare cu folosirea evident ?i a unor metode complexe. ?tiin?ele

juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i din p?cate,

оn acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea teoretic? a

noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri de lucruri,

nici utilizarea practic? a noilor metode nu a оnregistrat progresele

necesare.

Оn condi?iile revolu?iei actuale ?tiin?ifice ?i tehnologice se produc

profunde transform?ri – de structur?, de viziune – ce determin? ca

cercetarea ?tiin?ific? s? treac? printr-o muta?ie fecund?. Aceast? muta?ie

aduce оn prim plan un spa?iu privilegiat – acela al оntвlnirii ?tiin?elor,

al dezvolt?rii unor cercet?ri la confluen?a, la limita ?tiin?elor.

Оn plan metodologic asist?m la importante “оmprumuturi”, la o

adev?rat? contaminare metodologic?. Fenomenul este resim?it ?i оn domeniul

cercet?rii dreptului, оn care se оmbin? metodele tradi?ionale cu cele

moderne.

Vorbind de metodele de cercetare ale Teoriei generale a dreptului

avem оn vedere de fapt metodele de cercetare ale ?tiin?ei juridice, оn

general, ?i abordarea lor teoretic?, sarcina ce revine Teoriei generale a

dreptului.

Acum s? facem unele preciz?ri terminologice privind no?iunea de

metod?, metodologie ?.a.m.d.

Cuvвntul metod? vine de la grecescul “methodos”- cale, drum, dar ?i:

mod de expunere. Preocuparea pentru perfec?ionarea metodei a dus la

apari?ia ?tiin?ei despre metod? – metodologia. Metodologia reprezint?

sistemul celor mai generale principii de investiga?ie, deduse din sistemul

celor mai generale legi obiective.

Metoda – prive?te fie un anumit principiu metodologic (metod?

particular?), fie un procedeu tehnic oarecare (metod? individual?).

O metod? оn sensul adev?rat al cuvвntului, trebuie s? fie determinat?

de оns??i obiectul cercet?rii ?tiin?ifice, trebuie s? corespund? legilor

acestuia. Оntre diversele trepte metodologice – generala, particulara,

individuala – se stabilesc raporturi complexe, оn cadrul c?rora se pot

distinge aspecte caracteristice leg?turi dintre general ?i particular,

dintre parte ?i оntreg, dintre proces ?i moment, etc.[1]

O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a

fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare оn baza c?reia

s? se realizeze o оn?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a

dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a

leg?turilor sale multiple cu societatea.

A?a deci, ar?t?m c? prin metode оn?elegem un ansamblu de opera?ii

intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru

atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoa?terea unui fenomen.

Оn acest scop, pot fi folosite ?i anumite procedee tehnice, care sunt

unelte auxiliare ale metodelor ?i nu trebuie confundate cu acestea.

Studiul metodelor de cercetare оn domeniul ?tiin?elor juridice, a

valorii lor euristice pentru descoperirea unor cuno?tin?e noi, revine

teoriei generale a dreptului. Aceasta nu elimin? оns? posibilitatea ca ?i

celelalte ramuri ale ?tiin?ei dreptului s?-?i aduc? contribu?ia la

perfec?ionarea metodologiei juridice оn domeniul lor de investiga?ii.

No?iunea metodologiei juridice

?tiin?a dreptului о?i afirm? statutul epistemologic printr-o

preocupare constant? ?i veche pentru perfec?ionarea mijloacelor gвndirii

obiectului s?u.

Оn ultimul timp, aceast? preocupare este concentrat? оn cadrul teoriei

?i sociologiei juridice.

Preocup?ri de definire a metodologiei juridice ?i de analiz? a

metodelor cercet?rii ?tiin?ifice a dreptului sunt prezente оn literatura

juridic?.[2] A?a cum s-a re?inut оntr-un ?ir de lucr?ri, metodologia

juridic?, poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului, care

dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante, cum ar fi: modul

cum lucreaz? omul de ?tiin??, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.

Оn ce ne prive?te definim metodologia juridic? ca sistem al acelor

factori de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de metode,

factori ce au ca obiect raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc

оntre diferite metode оn procesul cunoa?terii fenomenului juridic.[3]

Factorii de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de

metode sunt оn acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice,

ele formeaz? con?inutul metodologiei juridice.

Raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc оntre diferitele

metode, fie оnainte, fie оn timpul, fie dup? оncheierea actului de

cercetare ?tiin?ific? alc?tuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest

obiect nu-l formeaz? deci metodele оn sine, ci raporturile multiple dintre

acestea.

Оntrucвt metodele difer? ca grad de abstractizare, ca arie de

aplicare, ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercet?rii ?tiin?ifice,

se justific? dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme

de selectare, de cooperare ?i apreciere a avantajelor ?i, eventual,

dezavantajului aplic?rii diverselor metode.

Este de remarcat ?i faptul c? analiza sistemului metodelor de

cercetare a fenomenului juridic nu se vrea оn nici un fel un “clasament

valoric”, оn sensul c? nu poate fi absolutizat? valoarea uneia оn raport cu

alta. Totodat? trebuie comb?tut extremismul metodologic. Se impune o

strвns? colaborare, o combinare a metodelor de cercetare оntrucвt fiecare

are voca?ia de a sesiza universalul.[4]

Metodele cercet?rii ?tiin?ifice juridice

Metoda logic?

Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa c? nu

se poate dovedi deductiv nimic decвt pornind de la principii anterioare.

Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare,

experien?a.

Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract

ale formelor intui?iei ?i reduc оntotdeauna la elementele de cea mai

simpl? form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din

rela?iile cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului

arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din

toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?.

Deduc?ia оn drept este оn оntregime dominat? de silogismele de

subsumare. Nu оntвmpl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i

retorica sunt o alt? obвr?ie a logicii”.

S-a discutat оndelung оn leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o

logic? ra?ional?. Оn literatura de specialitate din ?ara noastr?, puntctul

de vedere asupra pozi?iei logicii оn sistemul ?tiin?elor logicii juridice,

оn sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel, profesorul Gheorghe

Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? оn cadrul logicilor

normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te aportul dreptului la

construirea teoriei argument?rii. Оn general se are оn vedere utilizarea

regulilor оn activitatea practic? de realizare a dreptului (logica

juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de aplicare a logicii оn

procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o dialectic? a gвndirii

juridice, a logicii actului de crea?ie оn drept.

Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii

formale nu se transpun mutais mutandis оn domeniul juridic. Ele cap?t? o

expresie specific? оn drept. Exprimвnd o asemenea calitate, Kalimowski,

define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gвndirii juridice discursive оn

toat? оntinderea acestuia adic? оn toate opera?iile ei intelectuale pe care

le efectueaz? оn elaborarea, interpretarea ?i aplicarea dreptului (G.

Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh. Mihai “Elemente

constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti , 1982, p. 21)

Avвnd оn vedere modul оn care ac?ioneaz? norma juridic? asupra

comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu face

ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin stimulare

unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice, s-ar putea

formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei:

con?inut

- variabil? indivizibil? pentru agentul ac?iunii;

- variabil? propozi?ional? pentru caracterul ac?iunii;

- variabil? propozi?ional? pentru caracterul

condi?iilor;

- un factor deontic.

- permis = P

- interzis = I

- obligatoriu = O agentului

- recomandat = R

- stimulat = S

a s? оntreprind? ac?iunea…. P.

Schem? conceput? de Gh von Wright оn: Norm? ?i ac?iune

Aplica?iile logicii nu pot r?mвne doar la nivelul logicii deontice.

A?a cum se subliniaz? оntr-o lucrare relativ recent?: “… f?r? a respinge

cвtu?i de pu?in cuceririle logicii deontice ?i importan?a practic? a

acestor cuceriri оntr-o mai uman? comcretizare a nobilelor idei ale

justi?iei consider?m c? teoria argument?rii se poate construi ca parte a

logicii juridice…” (Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare

juridic?)

Оnc? la оnceputul secolului se consider? c? pentru a interpreta

dreptul sau pentru a construi un sistem de cuno?tin?e bazat pe categorii ?i

concep?ii func?ionale, trebuie s? se aplice metoda clasic? a

jurisconsul?ilor. “ aceast? metod? – noteaz? Larnande – se compune din

induc?ie ?i deduc?ie ?i constituie оn mod esen?ial din cercet?ri ce trebuie

efectuate asupra constitu?iilor, a acordurilor, a legilor, precum ?i a

deciziilor juridice ?i a practicii ” . Ulterior, utilizarea instrumentelor

logice a privit nu numai analiza construc?iei tehnice a dreptului – cea

care pune оn lumin? virtu?ile, teoretice ale unui sistem de drept - , dar

?i finalit??ile pe care le urm?re?te ?i valorii pe care le ocrote?te

sistemul respectiv. Aceast? extindere a оntrebuin??rii metodei a legat-o

mai strвns de celelalte metode, a implicat-o оn “defri?area” unor zone de

cunoa?tere ignorate pвn? atunci.

Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m

оn primul rвnd metoda logic?.

Оn cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atвt de complex,

Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,

ra?ionamentele logice. F?cвnd abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,

оntвmpl?tor оn existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se

de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De

importan?a aplic?rii Logicii оn cercetarea fenomenului juridic vorbe?te

оns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.[5]

Dreptul este o ?tiin?? nu exclusiv – deductiv?. Atвt оn construc?iile

sale teoretice, cвt ?i оn practica juridic?, necesitatea argument?rii se

prezint? ca o cerin?? sine qua non ( de la sine ). Cunoa?terea pe cale

deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa, c? nu se poate dovedi deductiv

nimic de cвt pornind de la principii anterioare.

Metoda logic? este de larg? utilitate оn orice act de gвndire

?tiin?ific?. Оn drept ea este o totalitate de procedee ?i opera?iuni

metodologice ?i gnoseologice specifice, prin care se creeaz? posibilitatea

surprinderii structurii ?i dinamicii raporturilor necesare оntre diferite

componente ale sistemului juridic al unei societ??i.

Ca ?tiin?? eminamente sistematic?, dreptul se apropie considerabil de

matematic?, astfel c? cineva a putut defini dreptul ca o “matematic? a

?tiin?elor sociale”. O asemenea apropiere este posibil? datorit?

caracterului pregnant logic al dreptului.

Obiectul lor fiind deosebit, matematica ?i dreptul au puncte comune

sub aspectul formei, deducвnd din necesitatea stringent? a formei ?i

form?rii ipotezelor. O norm? procedural? de drept oblig? pe acela care face

o afirma?ie оn fa?a instan?ei s-o dovedeasc?, stabilind ?i reguli ce

alc?tuiesc tehnica dovezii.

Dac? ?tiin?a оnseamn? folosirea sistematic? a puterii intelectuale

umane pentru producerea cunoa?terii, ?tiin?a dreptului о?i propune s?

expun? tematic ?i s? analizeze logic dreptul, оn a?a fel оncвt acesta – ca

actor de “ programare ” a libert??ii de ac?iune a oamenilor – s? constituie

un tot coerent, care s? nu contrazic? prin contradic?ii anterioare.

Juristului – omului de ?tiin?? ?i practicianului – оi este necesar ?i

util оntregul aparat al logicii. Am putea chiar afirma c? exist? o

adev?rat? pasiune de drept pentru conceptele logicii formale. Aceasta se

explic? prin simplitatea rezolv?rii problemelor de gвndire sau celor de

practic?, se crede adesea c? este suficient s? st?pвne?ti formele ?i

perceptele gвndirii logice pentru ca succesul s? fie asigurat.

Metoda istoric?

Potrivit metodei istorice ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul оn

perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor orвnduiri

sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la

etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile

juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii

respective.

Metoda istoric? se оmplete?te strвns cu istoria dezvolt?rii sociale.

Pentru juri?ti este extrem de important? dezvoltarea sensului evenimentelor

trecute. Оn fiecare lege sunt sintetizate necesit??i reale ale vie?ii, se

exprim? o anumit? stare a moravurilor. Pentru acest motiv, cunoa?terea

reglement?rilor ?i formelor de drept, costituie un important document ?i

pentru istorie.

Legea celor 12 Table, care a rezistat – cu mici modific?ri – timp de

peste zece secole, vast? oper? legislativ? a lui Iustinian (Codul,

Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui Manu оn India etc., sunt

monumente juridice, dar оn egal? m?sur?, acestea dau dovad? evolu?iei

istorice.

Оn оndelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac

spiritul umanist al setei de dreptate ?i adev?r care au caracterizat acest

popor – urma?ii celor mai drep?i ?i mai viteji dintre traci, cum оi

caracterizeaz? Herodot pe geto-daci.

Оn constitu?ia poporului (?i оn cercet?rile de istorie), legea ??rii

sau obiceiului p?mвntului erau socotite ca un “ drept vechi ”, o datin? din

b?trвni, provenind din timpuri “ de dinainte “, de la formarea ??rii sau

mai оncolo. Mai tвrziu оn dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu,

Pravila lui Matei Basarab etc.), sunt cuprinse noi reglement?ri, care

oglindesc schimb?rile petrecute оn via?a economic?, politic?, cultural? a

??rilor romвne.[6]

Оn general dreptul urmeaz? firul evolu?iei sociale, оn el reflectвndu-

se nivelul dezvolt?rii culturale a unei societ??i. Valoarea crea?iei

juridice a diferitor popoare ?i din diferite epoci istorice se integreaz?

оn mod nemijlocit оn cultura poporului ?i epocii respective, contribuie ?i,

оn acela?i timp, de nivelul acestei culturi.

Pentru cunoa?terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului

concluziile istoricului, a?a cum ?i istoricii trebuie s? se aplece asupra

documentului juridic. Orice istorie trebuie s?-?i propun? ca scop aflarea

?i dovedirea adev?rului оn faptele omene?ti. Ideea dreptului str?bate de la

un cap?t la altul istoria.

Via?a l?untric? a popoarelor nu poate fi bine оn?eleas? f?r?

cercetarea a?ez?mintelor lor, care se оntemeiaz? pe reglement?ri ?i

raporturi juridice, astfel c? un mare istoric francez a putut conchide: “

Orice jurisconsult trebuie s? fie istoric ?i fiecare istoric trebuie s? fie

jurisconsult ”. Pentru c? “ ce sunt toate fr?mвnt?rile popoarelor –

continua Xenopol - decвt n?zuin?a de a realiza ideea dreptului sau de a

ap?ra aceast? idee atвt оn rela?iile dintre popoare, cвt ?i оn acele dintre

clasele sociale ” .

Istoria cuprinde toate genurile de manifest?ri, deci ?i pe cele

juridice. Ca ?tiin??, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a modului

succesiv), iar aceast? explica?ie o realizeaz? utilizвnd metoda

interferen?ei, prin care se urm?re?te s? se stabileasc? adev?ruri

individuale, dinainte cunoscute.

Apelвnd la istorie, dreptul о?i afl? condi?iile ce-i pot descifra

ascenden?a; cunoscвnd formele suprapuse de drept, istoria о?i procur?

statornice modalit??i de atestare documentar?. Teoria general? a dreptului

?i ?tiin?ele particulare (?tiin?e juridice de ramur?), abordeaz? de fiecare

dat? dimensiunea istoric? a conceptelor ?i categoriilor cu care opereaz?.

Astfel, plecвnd de la datele pe care le ofer? istoria, оn cercetarea

marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatвnd vechimea lor, le

urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc. Teoria dreptului opereaz?

cu categoria de tip a dreptului, cu cea de bazin de civiliza?ie juridic?,

plecвnd de la datele de cunoa?tere oferite de ?tiin?a istoriei.

Originea ?i apari?ia statului nu pot fi studiate f?r? s? se porneasc?

de la punctele de vedere afirmate оn istorie. Uneori pe baza unor date

istorice se realizeaz? reconstituirea fizionomiei unor institu?ii ale

dreptului, ac?iune ce permite o analiz? retrospectiv? cu largi implica?ii

оn оn?elegerea pozi?iei respectivelor institu?ii оn dreptul actual.

C. Metoda comparativ?

Logica define?te compara?ia ca pe o opera?ie ce urm?re?te constatarea

unor elemente identice sau divergente la dou? fenomene. Compararea

sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor,

institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? оn

procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.

Aceast? ac?iune a determinat chiar оn unele sisteme de оnv???mвnt

juridic recunoa?terea existen?ei unei ramuri ?tiin?ifice – ?tiin?a

dreptului comparat. Extinderea metodei dreptului comparat este impus? azi

оn mod esen?ial de sporirea f?r? precedent a leg?turilor statelor, de

cre?terea volumului contractelor economice ?i sociale, urmare a

amplific?rii interdependen?elor оn planul dezvolt?rii economice ?i

culturale a ??rilor lumii. Aceast? realitate incontestabil? a zilelor

noastre aduce оn prim plan necesitatea cunoa?terii diverselor sisteme

na?ionale de drept.[7]

Оn forma sa embrionar?, concep?ia asupra necesit??ii dreptului

comparat apare la оnceputul sec. XX, cвnd se avanseaz? ?i primele teze ale

unei forme metodologice universale de studiere a dreptului. Оn continuare,

literatura juridic? s-a оmbog??it sensibil cu lucr?ri ce au pus bazele nu

numai, unei metode a dreptului comparat, ci chiar a ?tiin?ei autonome a

dreptului comparat.[8]

?tiin?a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint?

utilizarea metodei comparative оn drept. Observarea riguroas? a acestor

reguli asigur? succesul metodei, conferindu-i caracterul ?tiin?ific

indispensabil.

Prima regul? a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil. Оn

cadrul acestei reguli va trebui s? se constate, mai оntвi, dac? sistemele

comparate apar?in aceluia?i tip istoric de drept sau apar?in unor sisteme

istorice de drept diferite. Dac? sistemele de drept din care fac parte

institu?iile comparate sunt – ideologic vorbind – antagoniste, este evident

c? procedeul compara?iei nu poate fi relevat decвt sub aspectul stabilirii

diferen?elor.

Iat?, spre exemplu, dac? am dori s? compar?m reglementarea institu?iei

propriet??ii оn familia dreptului romano-germanic (din care face parte

sistemul nostru de drept) ?i familia dreptului musulman, vom utiliza

analiza de contrast (compara?ie contrastant?). Institu?iile fiind evident

deosebite, nu va fi realizat? o juxtapunere a acestora, iar rezultatele vor

fi prea pu?in accentuate. Spre exemplu, оn dreptul musulman se afla teoria

teocratic?, potrivit c?reia оntregul p?mвnt apar?ine lui Alah ?i trimisul

s?u Mahomed. Proprietarul suprem al p?mвntului islamic este Califul –

reprezentant ?i continuator al profetului.[9]

Proprietatea este permanent?, neexistвnd institu?ia prescrip?iei.

Modurile de dobвndire a propriet??ii sunt, de asemenea deosebite, deosebite

de cele din dreptul romano-germanic. Diferen?ele sensibile exist? ?i оn

leg?tur? cu figura juridic? a altor institu?ii. Spre exemplu, dreptul

musulman reglementeaz? оntru-n mod aparte institu?ia c?s?toriei. Dac?

doctrina consider? de origine divin?, dreptul musulman o trece оn rвndul

tranzac?iilor civile (un contract f?cut оn vederea “dreptului de a te

bucura de o femeie”, drept recunoscut, evident, numai b?rbatului).

Condi?iile de validitate ale contractului sunt:

. Consim??mвntul p?rin?ilor;

. Prezen?a a doi martori;

. Constituirea unei date ( zestre );

. Absen?a oric?rui impediment ( dificult??i ).

Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c?s?toriei,

constвnd din declara?ia pretendentului ?i datinile privind оncheierea ?i

desfacerea c?s?toriei.

Asemenea date, pe care le furnizeaz? studiul comparatist sunt de

natur? a aduce informa?ii pre?ioase оn leg?tur? cu reglement?rile din

sisteme de drept diferite, chiar dac? nu vor putea fi sesizate similitudini

sau juxtapuneri de reglement?ri оntre institu?ia din sistemul nostru legal

?i cele din sistemul susnumit.

O alt? regul? a metodei comparative oblig? s? se considere termenii supu?i

compara?iei оn conexiunile lor reale, оn contextul social, politic,

cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca оn procesul de

comparare s? se plece de la cunoa?terea principiilor de drept ?i

regularit??iilor care comannd? sistemele de drept comparate.

Luarea оn discu?ie a principiilor – pe lвng? compararea institu?iei ?i

normelor – se impune pentru a m?ri poten?ialul ?tiin?ific al cercet?rii

comparate ?i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric.

Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer? imaginea

pozi?iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume,

precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul.

“Comparatismul care dovede?te s? stabileasc? acel comparandum, care

este norma aplicabil? оn mod real, va trebui s? ?in? seama de ierarhia

acestor izvoare, de raporturile reale de for?? juridic? dintre ele, de

modul оn care se completeaz? reciproc.”[10]

Оn sfвr?it, оn aprecierea termenului de comparat se ?ine seama nu numai de

sensul ini?ial al normei, ci ?i de evolu?ia acestuia оn timp, оn procesul

aplic?rii normei. Оn acest proces – ?i mai ales cвnd textul supravie?uie?te

unor perioade social istorice diferite, forma ini?ial? a regulii de

conduit? poate evolua оntr-atвt, оncвt sensul normei apare complet diferit.

Comparatismul va trebui оn acest caz s? apeleze la literatura de

specialitate, s? cerceteze starea moravurilor ?i influen?a tradi?iilor.

Func?iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func?iile generale

ale Teoriei dreptului (cognitiv?, critic?, practic-aplicativ?). Compara?ia

ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i clasific?rilor, оn

procesul de legiferare, metoda comparativ? are, de asemenea, o importan??

major?, ea furnizвnd informa?ii pre?ioase legiuitorului, оn leg?tur? cu

reglement?rile cuprinse оn alte sisteme de drept sau оn documente juridice

interna?ionale.[11] Prin studiul comparat al diferitelor institu?ii

juridice na?ionale se desprind factorii se determin? atвt tr?s?turile lor

comune cвt ?i cele specifice. Comb?tвnd оn principiu preluarea mecanic? a

unor institu?ii ?i reglement?ri juridice dintr-o ?ar? la alta, ca ?i

considerarea unora drept modele de urmat оn alte ??ri, metoda comparat?

arat? calea realist? de folosire a experien?ei legislative ?i juridice,

оmbog??irea reciproc? a sistemelor juridice din diferite ??ri ?tiut fiindc?

orice reglementare juridic? trebuie s? izvorasc? ?i s? r?spund? оn primul

rвnd nevoilor na?ionale, specificului ?i particularit??ilor ??rii

respective, iar pentru g?sirea solu?iilor optime va studia, evident ?i,

experien?a altor sisteme de drept.

Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei

ramuri distincte оn sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat (?tiin?a

dreptului comparat), de crearea оn numeroase ??ri a unor catedre ?i

institu?ii de drept comparat, inclusiv a unor institu?ii interna?ionale cum

este Academia Interna?ional? de Drept Comparat cu sediul la Paris.

D. Metoda sociologic?[12]

Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale

foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice.

Existen?a dreptului este intim legat? de via?a social?. S-ar putea

spune c? aceast? leg?tur? se cristalizeaz? оn raporturi mai directe decвt

celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene

sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice). Dac?

moralitatea nu poate fi nici ea deta?at? de cadrul social оn schimb ea nu

se sprijin? pe “agen?i”specializa?i spre a o ap?ra, iar exerci?iul s?u

poate fi la fel de bine individual, cвt ?i colectiv.

Dreptul, dimpotriv?, oricare ar fi formele ?i genurile sale, este

totdeauna fondat pe recunoa?terea colectiv? f?r? de care nu s-ar putea

stabili acea coresponden?? оntre obliga?iile unora ?i preten?iile altora.

Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca?ie ?i prin con?inut.

Juri?tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca

pe o realitate cu o incontestabil? оnc?rc?tur? social-uman? (“iubi societas

ibi jus” – spuneau romanii). Preocup?ri оn direc?ia stabilirii leg?turii

dreptului cu mediul оnconjur?tor оntвlnim din cele mai vechi timpuri. ?i

Aristotel ?i Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Gro?ius etc. Au fost preocupa?i

de a stabili o posibil? coresponden?? a legilor оn lumea оnconjur?toare.

Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” оn rela?iile dintre oameni

?i dintre ace?tea ?i mediul оnconjur?tor, definind legile ca raporturi

necesare decurgвnd din natura lucrurilor.

Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod? sociologic? оn

studiul dreptului de la оnceputul acestui secol. Sociologia ca atare, о?i

leag? оnceputurile de mijlocul secolului trecut. Ca ?tiin?? a societ??ii, a

formelor de coexisten?? social?, sociologia debuteaz? prin a afi?a serioase

rezerve fa?? de ?tiin?a dreptului.

Оntвlnirea dintre sociologie ?i drept s-a petrecut оn condi?iile оn

care, la o sut? de ani de al apari?ia, la 1804, a Codului civil francez s-a

constatat o anumit? r?mвnere оn urm? a legilor fa?? de evolu?ia societ??ii,

o anumit? “оntвrziere cultural?” a dreptului. Aceasta nu mai putea da

оntotdeauna solu?ii operative aspectelor noi pe care via?a le ridica.

Dreptul se afla “оn оntвrziere fa?? de fapte”, el оncepea s?-?i dezv?luie

limitele.

Se apeleaz? ?i la sociologie, cercetвndu-se, dincolo de hotarele –

sacre pвn? atunci – ale normei juridice, mediu social care condi?ioneaz?

dreptul. Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca

un fapt social – ?i оncearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i

influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o

metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social.[13]

Sociologii au recunoscut оn preocup?rile str?vechi ale dreptului

elemente importante de sociologie juridic?. Ei au constatat, astfel, c?

dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.)

fenomenul juridic se impune cu prec?dere ca fiind cel mai caracteristic din

punct de vedere social.

F?cвnd eforturi pentru a ie?i din tiparele pozitivismului, ?tiin?a

dreptului acord? la rвndu-i, o tot mai mare aten?ie cercet?rii leg?turii

dreptului cu mediul exterior. Оntreb?rile juri?tilor bazate pe “quid juris”

?i cele ale sociologilor bazate pe “quid facti” оncep s?-?i g?seasc?

temeiuri de apropiere.

Specialistul оn drept public, profesorul francez Maurice Haurion

remarca faptul c? “ pu?ina sociologie te оndep?rteaz? de drept, iar multa

sociologie te readuce la el”. Оn replic?, sociologul francez – jurist la

origine – George Gurvitch completa (peste timp) “pu?in drept te

оndep?rteaz? de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.

Cel care pune bazele cercet?rii sociologice a dreptului este juristul

german Eugen Erlich prin lucrarea sa “ Bazele sociologiei dreptului ”,

ap?rut? оn 1913.

Erlich, adept al “liberului drept” fundamenteaz? necesitatea unei

cercet?ri mai cuprinz?toare a realit??ii juridice, care nu se poate reduce

la stadiul normelor ?i institu?iilor juridice, fiind necesare cercet?ri оn

plan vertical, оn adвncime pentru a se pune оn eviden?? “dreptul viu”.

Оn continuare cercetarea sociologic? juridic? ia amploare, contribuind

la aceasta atвt sociologi de renume cum ar fi: G.Trade, Max Weber, Georg

Simmel ?. a., cвt ?i juri?ti bine cunoscu?i, spre exemplu Rudolf Stammler,

Renato Treves, Jean Carbonier etc.

Cercet?rile sociologice juridice dau o perspectiv? nou? studiului

realit??ii juridice, ca realitate social?, verificвnd modul оn care

societatea influen?eaz? dreptul ?i suport?, la rвndu-i influen?a din partea

acestuia. Acela?i obiect (dreptul) pe care ?tiin?ele juridice оl studiaz?

din interior, sociologia juridic? a dreptului pune оn lumin? faptul c?

оntre fenomenele sociale exist? unele care au un caracter juridic deosebit

– legile, activitatea jurisdic?ional?, activitatea administrativ?, denumite

uneori ?i fenomene juridice primare, оntrucвt tr?s?tura lor evident

juridic? le face s? se identifice cu dreptul оn acela?i timp оns? exist? ?i

fenomene juridice secundare, оn care elementul juridic este mai pu?in

evident – responsabilitatea social?, statutul ?i rolul individului etc., -

de?i nu se poate afirma c? acest element lipse?te cu des?vвr?ire.[14]

Cercetarea sociologic? juridic? оmbr??i?eaz? f?r? discrimin?ri ambele

forme de cuprindere a elementelor de juridicitate оn fenomenele vie?ii

sociale. Prin metode care-i r?mвn specifice (observa?ia, sondajul de

opinie, ancheta sociologic?, chestionarul, interviul), sociologia juridic?

оmbr??i?eaz? urm?toarele domenii:

- Domeniul cre?rii dreptului;

- Domeniul cunoa?terii legilor de c?tre cet??eni ?i organele de stat;

- Domeniul pozi?iei subiec?ilor raporturilor sociale fa?? de

reglement?rile juridice оn vigoare;

- Domeniul cercet?rii cauzelor concrete ale оnc?lc?rii dreptului;

- Domeniul limitelor reglement?rii juridice, al raportului dintre sfera

reglement?rilor juridice ?i extrajuridice, a formelor juridice ?i

metajuridice de influen?are a conduitei cet??ene?ti.

Оntre temele de cercetare sociologic? juridic? se оntвlnesc:

- Document?ri solicitate de organe cu competen?e normative;

- Investiga?ii cu caracter de expertiz? legal?;

- Investiga?ii privind modul de administrare a justi?iei;

- Cunoa?terea legii;

- Investiga?ii privind desf??urarea procesului de reintegrare social? a

persoanelor ce au comis fapte antisociale etc.

Cercetarea sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi

utilizat? de legiuitor pentru a-?i procura informa?ii оn leg?tur? cu m?sura

оn care legea este respectat? ?i оn ce propor?ie legea о?i g?se?te suport

din partea sentimentului juridic comun.

Exemplu. Sunt bine cunoscute rezultatele cercet?rilor care au stat la

baza unor m?suri legislativ-statale, cum ar fi legisla?ia ?i vвrsta

adolescen?ei, conceptul de fapte antisocial?, strategia activit??ii de

cunoa?tere a legilor etc. Iat? spre exemplu, оn problematica autorit??ii

p?rinte?ti, оntr-o anchet? socio-juridic? mai veche desf??urat? оn SUA,

cercet?torii ?i-au propus studierea urm?toarelor aspecte:

- Coinciden?ele ?i necoinciden?ele оntre reglementarea autorit??ii

p?rinte?ti ?i sentimentele juridice ale societ??ii;

- Unitatea sau diversitatea acelor sentimente;

- Analiza importan?ei unor factori de stratificare a opiniilor оn

aceast? materie – vвrsta, veniturile, sexul, preg?tirea etc., оn ce

m?sur? rezultatele cercet?rii sociologice condi?ioneaz?

oportunitatea unor reglement?ri juridice.[15]

Rezultatele cercet?rilor au scos la iveal?, c? оn numai cinci din

chestiunile studiate s-a observat o coinciden?? a reglement?rilor de drept

cu sentimentele celor chestiona?i. Оntreb?rile puse au fost de tipul:

p?rin?ii au dreptul s? controleze salariile copiilor? Care, poate fi vвrsta

minim? pentru оncheierea c?s?toriei?

Ancheta a scos la iveal?, printre alte concluzii, o lacun? a

reglement?rii legale: inexisten?a unor dispozi?ii privitoare la vвrsta

adolescen?ei. Sociologia ?i psihologia opereaz? o distinc?ie оn evolu?ia

tвn?rului, vorbind de adolescen?? ca perioad? imediat premerg?toare celei

de maturitate psihic? (chiar cuvвntul vine de la adolesco – ere – a cre?te,

a c?p?ta puteri, a se maturiza).

Adolescen?a este stadiul оncepвnd cu procesul maturiz?rii sexuale, ?i

sfвr?ind odat? cu apropierea maturit??ii (biopsihice).[16] Оn general

perioada se situeaz? оntre anii 12/13 – 18/19. De?i exist? оn sociologie

asemenea delimit?ri, dreptul nu consider? vвrsta respectiv? ca o etap?

deosebit? оn dezvoltarea personalit??ii ?i nu i se acord? forma unei

categorii juridice separate ( e vorba, bineоn?eles, de dreptul SUA).

Aceast? anchet? a subliniat concluzii legate, оntre altele, ?i de

necesitatea unor revederi ale legisla?iei, оn diverse ramuri de drept, care

s? pun? оn lumin? asemenea diferen?ieri.

Deci оn concluzie putem spune, c? extinderea cercet?rii sociologice cu

metodele proprii inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologic?, nu au

l?sat pe dinafar? nici aspectele juridice ale vie?ii sociale. Dimpotriv? ca

urmare a extinderii lor s-a conturat sociologia juridic? ca disciplin? de

sinest?t?toare, n?scut? din nevoie ?i ca rezultat al analizei factorilor

sociali de condi?ionare ?i intercondi?ionare ai dreptului. Оn efortul de

creare ?i conturare cвt mai precis? a acestei discipline a fost creat? o

Asocia?ie interna?ional? de sociologie juridic?, iar la unele Facult??i de

drept se predau cursuri оn aceast? materie.

E. Metodele cantitative ?i alte metode

Metodele cantitative, cap?t? оn ultimul timp o tot mai mare pondere оn

cercetarea ?tiin?ific? juridic?, cu largi ?i imediate aplica?ii оn practica

dreptului. Оn general azi, teoria juridic? nu poate merge decвt оn strвns?

corela?ie cu nevoile practice ale cre?rii ?i aplic?rii dreptului.

Ipotezele ?tiin?ifice se cer a fi verificate оn cadrul unor strategii ale

dezvolt?rii fenomenului juridic, оn ultim? corela?ie cu scenariile

dezvolt?rii economico-sociale. Descifrarea, explicarea, propunerea de

decizii ?i prognoz? se bazeaz? pe aprecieri teoretice argumentate prin

experien?? dobвndit? din studiul cazurilor secundare. Exist? оn ??rile

occidentale chiar o ramur? specializat? – jurometria – care pleac? de la

procedeul cazuistic ca un mod de abordare orientat spre cazul singular.

Necesitatea introducerii unor metode cantitative оn cercetarea

?tiin?ific? juridic? ?i оn practica dreptului a izvorвt din nevoia de a

conferi noi valen?e acestei cercet?ri, оn strвns? leg?tur? cu unit??ile

practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu

оngusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?. Timpul

economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei. Informatica

juridic? оmbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea efectu?rii

diferitelor opera?iuni.

Оn ultimul timp, chiar оn plan decizional se poate vorbi de rolul

ordinatorului – este vorba de deciziile cu caracter “repetitiv” (mai ales

оn domeniul deciziei administrative) caracterizate prin faptul c? оn

con?inutul lor se face aplicarea mecanic? ?i identic? (pentru acelea?i

categorii de fapte) a unor norme juridice la situa?ii reductibile оn

formule matematice finale.[17]

Pe plan mondial cercet?rile de informatic? juridic? au fost orientate оn

urm?toarele direc?ii:

- Elaborarea ?i sistematizarea legisla?iei;

- Eviden?a legislativ?;

- Eviden?a deciziilor de practic? judec?toreasc? (a precedentelor

judec?tore?ti);

- Stocarea ?i sistematizarea informa?iei juridice;

- Eviden?e criminologice etc.

Оn planul eviden?ei legislative calculatorul, оn baza programelor

informatice ofer? datele necesare оn vederea aprecierii exacte a

corela?iilor dintre reglement?ri, realizвnd reces?mвntul normelor ce pot

intra оn conflict.

Consiliul Europei (prin Direc?ia Afacerilor juridice) ?i Comisia Pie?ei

Comune (prin Serviciul Juridic) desf??oar? оn mod coordonat eforturi pentru

unificarea cercet?rilor privind perspectivele legisla?iei comunitare.

Оnc? din anul 1969, comitetul mini?trilor din Consiliul Europei a creat

un organ de exper?i pentru armonizarea modalit??ilor implement?rii

informa?iei juridice оn calculator оn domeniul privind tratatele

interna?ionale, reglement?ri interne ?i date de statistic? juridic?.

Este оn afara discu?iei faptul c?, оn condi?iile tehnice actuale nu se

pune problema utiliz?rii calculatorului pentru a оnlocui judec?torul оn

pronun?area unei solu?ii оn procesul judiciar.

Hot?rвrea judec?toreasc? nu оnseamn? aplicarea pur mecanic? a legii la o

cauz? determinat?. A?a cum nu exist? dou? frunze absolut identice, doi

fulgi de nea la fel, tot astfel nu putem s? оntвlnim dou? spe?e, dou?

cazuri de via??, identice, chiar dac? оn elementele lor generale, spe?ele

ce se deduc оn fa?a completului de judecat? pot prezenta (?i prezint?)

multe aspecte comune. Instan?a trebuie, pentru acest motiv, s? fac? o

evaluare a fiec?rei spe?e sub cele mai variate aspecte, cu grij? de nuan?e

?i de individualizare a tr?s?turilor ce sunt impuse de circumstan?ele

fiec?rei cauze ?i de particularit??ile fiec?rui participant (reclamant,

pвrвt, inculpat, parte civil?, parte responsabil? etc.) la procesul

judiciar. Aceasta nu оnseamn? c? ordinatorul nu-?i afl? locul pe masa

judec?torului. Dimpotriv?, a?a cum demonstreaz? situa?ia organiz?rii

instan?elor din ??rile dezvoltate pe masa fiec?rui judec?tor se afl? un

terminal de la care se poate ob?ine оntr-un termen record o cantitate de

informa?ie legislativ? de doctrin? ?i de practic?, care scute?te eforturi

considerabile, aduce plusul de exactitate, de siguran?? ?i accelereaz?

considerabil rezultatul (stabilirea ?i motivarea solu?iei).

Оn general, metodele cantitative aplicate оn drept din care am amintit

doar cвteva – au meritul incontestabil de a contribui efectiv la

perfec?ionarea reglement?rilor juridice, la sporirea eficien?ei lor

sociale, precum ?i la оmbun?t??irea activit??ii practice de realizare a

dreptului. De aceea orice rezerv?, orice prejudecat? cu privire la

utilitatea acestor metode trebuie statornic оnl?turate.[18]

Dintre alte metode este de re?inut importan?a folosirii metodei

statistice, util? atвt pentru procesul de elaborare a dreptului cвt ?i

pentru cel de aplicare. De altfel, statistica judiciar? s-a conturat ca un

domeniu distinct al statisticii.

Cвt prive?te metoda experimental? – proprie ?tiin?elor naturii, men?ion?m

c? оn domeniul dreptului uneori оn domeniul reglement?rii cu caracter

economic, cвnd punвndu-se problema unei transform?ri de ansamblu, la scara

na?ional?, s-a recurs оn prealabil la verificarea noilor m?suri la scar?

redus?, оn cвteva unit??i.

Concluzii

Pornind de la leg?tura indisolubil? оntre drept ?i stat, ceea ce face

ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti оn teoria dreptului, s? se ocupe, de

asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter

monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i

dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a

statului ?i dreptului.